Parfumul merelor în livezi

Se aud greierii la fereastră. E toamnă, e vremea culesului de fructe, e vremea când culorile vin peste noi din toate părțile. Dacă închid ochii și ascult greierii îmi pot imagina că sunt la Botoșani, într-un sătuc numit Frumușica, în camera liniștită de la față străjuită de o mulțime de flori. Eu nu am avut bunici de care să îmi aduc aminte, dar, de aproape 14 ani, am ”împrumutat” bunicii soțului meu cu tot cu atmosfera aceea de mers ”la țară”. Acolo, în spatele casei, e o livadă cu tot felul de pomi fructiferi.

Parcă mai ieri îl priveam pe Dante cocoțat printre crengile pomilor dornic să culeagă merele zemoase și aromate. Horia, mic cât un coș, ajuta și el cum putea: golea căldarea și le așeza în lădiță. Sunt amintiri pe care sper să le poarte cu ei în suflet toată viața, oriunde i-ar purta pașii.

Acum ne aflăm departe de locul acela dar, deși atunci când spui America te gândești la zgârie-nori și străzi suspendate, din fericire, aici unde stăm, e liniște și verde, e un fel de ”la țară” dacă ne dorim tare. Sunt livezi și vii în apropiere de noi, putem merge să culegem direct din pomi merele gustoase. Probabil că vom merge într-o zi. Dar sincer simt că nu e deloc același lucru ca în spatele casei bunicilor. Sigur că e inedit pentru mulți copii sau chiar adulți, dar pentru noi are o altfel de încărcătură.

Copiii mei mănâncă mere. Le aleg de fiecare dată când le avem în casă ca și gustare sau pur și simplu dacă simt nevoia să ronțăie ceva. Sunt tot soiul de mere și aici și asta mă bucură. Poate am să reușesc să fac și  plăcintă. Aroma aceea inconfundabilă de mere coapte, scorțișoară, nuci…

Uneori cred că dacă multe din fructe nu se vor mai regăsi în culturile de pe Pământ, merele își vor găsi mereu un loc în care să crească. În peregrinările noastre pe insulă am găsit meri sălbatici și nu am ezitat să ne înfruptăm din ele. Chiar și în parcul de lângă Cascada Niagara am găsit câțiva meri cu mere gustoase din care se serveau atât turiștii cât și rațele ce își aveau casă pe acolo.

Sunt peste 7000 de soiuri de mere în lume. E o cifră mare care cred că arată cât de popular este.

De multe ori cumpăr mere doar pentru că mă gândesc că vor înveseli bucătăria cu mireasma și culorile lor și pentru că îmi place să le văd dimineața pe masă. Sigur că nu apuc să le văd prea mult căci au copiii grijă de ele.

Dar cum ar fi să am o sticlă de parfum în formă de măr care să coloreze și locul cu produse de beauty? Preferatele copiilor sunt merele verzi așa că mi-a atras imediat atenți o sticlă de parfum cu această formă și culoare:

Povestea cu parfum de mere se înscrie în rândul altor povești la fel de parfumate, în Clubul condeielor parfumate. Vă invit să citiți scrierile și celorlalte condeie!