Parfumul merelor în livezi

Se aud greierii la fereastră. E toamnă, e vremea culesului de fructe, e vremea când culorile vin peste noi din toate părțile. Dacă închid ochii și ascult greierii îmi pot imagina că sunt la Botoșani, într-un sătuc numit Frumușica, în camera liniștită de la față străjuită de o mulțime de flori. Eu nu am avut bunici de care să îmi aduc aminte, dar, de aproape 14 ani, am ”împrumutat” bunicii soțului meu cu tot cu atmosfera aceea de mers ”la țară”. Acolo, în spatele casei, e o livadă cu tot felul de pomi fructiferi.

Parcă mai ieri îl priveam pe Dante cocoțat printre crengile pomilor dornic să culeagă merele zemoase și aromate. Horia, mic cât un coș, ajuta și el cum putea: golea căldarea și le așeza în lădiță. Sunt amintiri pe care sper să le poarte cu ei în suflet toată viața, oriunde i-ar purta pașii.

 

Acum ne aflăm departe de locul acela dar, deși atunci când spui America te gândești la zgârie-nori și străzi suspendate, din fericire, aici unde stăm, e liniște și verde, e un fel de ”la țară” dacă ne dorim tare. Sunt livezi și vii în apropiere de noi, putem merge să culegem direct din pomi merele gustoase. Probabil că vom merge într-o zi. Dar sincer simt că nu e deloc același lucru ca în spatele casei bunicilor. Sigur că e inedit pentru mulți copii sau chiar adulți, dar pentru noi are o altfel de încărcătură.

Copiii mei mănâncă mere. Le aleg de fiecare dată când le avem în casă ca și gustare sau pur și simplu dacă simt nevoia să ronțăie ceva. Sunt tot soiul de mere și aici și asta mă bucură. Poate am să reușesc să fac și  plăcintă. Aroma aceea inconfundabilă de mere coapte, scorțișoară, nuci…

Uneori cred că dacă multe din fructe nu se vor mai regăsi în culturile de pe Pământ, merele își vor găsi mereu un loc în care să crească. În peregrinările noastre pe insulă am găsit meri sălbatici și nu am ezitat să ne înfruptăm din ele. Chiar și în parcul de lângă Cascada Niagara am găsit câțiva meri cu mere gustoase din care se serveau atât turiștii cât și rațele ce își aveau casă pe acolo.

Sunt peste 7000 de soiuri de mere în lume. E o cifră mare care cred că arată cât de popular este.

De multe ori cumpăr mere doar pentru că mă gândesc că vor înveseli bucătăria cu mireasma și culorile lor și pentru că îmi place să le văd dimineața pe masă. Sigur că nu apuc să le văd prea mult căci au copiii grijă de ele.

Dar cum ar fi să am o sticlă de parfum în formă de măr care să coloreze și locul cu produse de beauty? Preferatele copiilor sunt merele verzi așa că mi-a atras imediat atenți o sticlă de parfum cu această formă și culoare:

Povestea cu parfum de mere se înscrie în rândul altor povești la fel de parfumate, în Clubul condeielor parfumate. Vă invit să citiți scrierile și celorlalte condeie!

6 thoughts on “Parfumul merelor în livezi

  • September 30, 2019 at 6:42 am
    Permalink

    Si iata cum marul poate fi un fel de “acasa”, oriunde te-ai afla 🙂
    Sper ca vei face placinta aceea si ca parfumul merelor si al scortisoarei va aduce in casa amintirea merelor din gradina bunicilor 🙂

    Reply
    • October 2, 2019 at 1:34 am
      Permalink

      Cu siguranta o voi face, mai ales ca azi am gasit si o masina de facut paine la un super pret, la donatii. Adevarat ai spus: merele chiar dau acel sentiment de ceva cunoscut, indragit, poarta amintiri si ne fac departarea mai usoara.

      Reply
  • September 30, 2019 at 6:44 am
    Permalink

    Dragă Vavaly, mulțumesc că ți-ai făcut timp pentru Clubul pe care, iată, încă îl mai deschid special pentru bunii mei prieteni și invitații noștri! Cititorii s-au bucurat, am primit multe mesaje de felicitare!
    Chiar dacă bunicii tăi erau de ”împrumut”, se simte bunătatea și ospitalitatea, dovadă că pentru minunații tăi copii erau cei mai buni bunici de care-și vor aduce aminte.
    Și eu împărtășesc părerea că mărul e cel mai cunoscut și mai folosit simbol vegetal, și nu numai vegetal, dovadă Apple Inc.!
    Să faci plăcinta aceea aromată, e o bucurie că băieții ronțăie mere, sunt sănătoase și mențin starea de sănătate.
    Mă bucur să văd din nou Calendarul meu pe perete, mi-e drag să-l văd în…Boston! Îmbrățișări și muțumesc pentru frumoasele rânduri și fotografii! 🙂

    Reply
    • October 2, 2019 at 1:37 am
      Permalink

      De fiecare data imi zic ca sigur nu voi avea timp sa scriu ceva si de fiecare data e ceva ce ma impinge sa scriu. Simt ca astfel de provocari ma fac sa astern aici povesti care altfel ar fi ramas nespuse si ar fi pacat de ele. Multumesc si eu de primire si cuvinte!

      Reply
  • September 30, 2019 at 5:12 pm
    Permalink

    Frumoasa sticluta in forma de mar, ca oricum parfumul nu il cunosc.
    Si imi place ca simt parfumul merelor de la tine, care esti atat de departe acum.
    Eu nu stiu daca m-as putea obisnui sa fiu plecata in alte zari.
    Mi-e dor de casa si daca plec in vacanta, cateva zile.
    Imi pare bine ca te-am regasit in povestile parfumate. Iti doresc numai
    bine tie si celor dragi tie, oriunde v-ati afla!

    Reply
    • October 2, 2019 at 1:39 am
      Permalink

      Fiecare plecare e o provocare dar ne bucuram in primul rand ca suntem impreuna. Ne adaptam incet la viata de aici dar cu mancarea inca nu pot spune ca m-as putea obisnui vreodata de aceea ma straduiesc pe cat posibil sa gatesc ce stiu eu si sa pastrez atmosfera de acasa in familia noastra. Multumim de ganduri!

      Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.