Toamna în livada străbunicilor
Fiecare anotimp are farmecul lui dar toamna parca e cu adevărat pictoriță. De câte ori am ajuns la țară toamna ne-am ales cu amintiri grozave și cu niște poze superbe.
Așa s-a întâmplat și de data asta. În anii trecuți am fost în livada străbunicilor împreună cu Dante la cules de prune în special.
Anul acesta a fost rândul merelor. Dante a crescut și și-a dorit foarte mult să se cațere în copaci, să calce și el pe urmele tatălui său care povestește că stătea numai printre crengi când era de aceeași vârstă.
Mulțimea de frunze galbene așternute pe jos nu aveau cum să treacă neobservate iar joaca a venit de la sine. Horia a primit toată avalanșa de frunze cu multe râsete și chicoteli. 
În sfârșit, la cules de mere, cu găleata într-o mână și agilitatea în picioare. Nu e chiar așa ușor să te strecori printre crengi și să vânezi fructele gustoase. 
Nici Horia nu s-a lăsat mai prejos și a dat și el o mână de ajutor. De fapt el doar și-a făcut de treabă, mutând merele din ladă în găleată și invers. A fost ceva muncă pe el. 
Chiar dacă astfel de experiențe durează doar o zi sau două, pentru noi sunt prețioase ca niște comori pe care le așezăm cu grijă în tolba cu amintiri.
