Toamna ca un inceput
Trecuta vara inca nu s-a dus de tot din inima si sufletul meu. Trecuta vara se incapataneaza sa stea cuminte in prag de usa si sa mai spere inca la cateva raze de soare fierbinti, la dulci si coapte fructe zemoase, la lungi leneviri pe terase umbrite.
Dar toamna s-a uitat in calendar, s-a intins si s-a latit, s-a simtit stapana peste anotimpuri, peste nori si peste picaturi dese de ploaie. A decis ca este timpul ei si a venit cu pasi grabiti.
A fost si prima zi de scoala (gradinita inca la noi). A venit cu zambete, cu emotii, cu castane si frunze ingalbenite. Cateva zile de parc ne-au mai dat iluzia vacantei dar gata. S-a terminat . De acum schimbam rolele, trotineta si bicicleta. Scoatem de la naftalina (sau din bagaje) creioanele colorate, cartoanele si lipiciul, acuarele si pensule.
Deslusim impreuna, eu si copilul meu drag, tainele alfabetului. Desi nu are inca 5 ani, curiozitatea il indeamna zilnic sa afle noi sensuri ale semnelor buclucase.
Toamna e un nou inceput. Suntem in casa noua, asa cum ne-am dorit si ne-am propus. Apartamentul aflat tocmai sus, printre nori, cu ferestre catre fiecare rasarit de soare, ne ofera minunata iluzie a luminii, a verii si a spatiului indestulator pentru fiecare din noi.
Desi inca nu am terminat de despachetat bagaje, desi inca nu nimerim de fiecare data scara blocului sau aleea potrivita, pasii nostri se obisnuiesc treptat cu noul “acasa”.
O toamna plina de culori catre care deschid ochii si inima si pe care o vad ca pe o primavara a viitoarelor anotimpuri ce vor veni.
Sa va fie toamna plina de bucurii, de flori, de soare si de impliniri!
