Despre cantat si cantecele

Tuturor copiilor le plac rimele, cantecelele si jocurile. De cand sunt foarte mici deschid urechile mari atunci cand aud o melodie, atunci cand rimele se imbina placut pentru urechiusele lor. Uneori sa imbraci un bebelus poate fi o adevarata provocare, sa ii schimbi scutecul se poate transforma intr-o lupta corp la corp. Eu am invatat repede ca totul se rezolva mult mai usor cu un cantec. Bine, cantec e mult spus daca este vorba despre mine si vocea mea dar pur si simplu nu mi-a pasat vreo secunda de asta. Eu am cantat si am lalait cu spor la fiecare ocazie.

Desi auzisem despre copii care atunci cand au invatat sa vorbeasca au stiut sa reproduca cantecele pe care mamicile le cantau inca de cand erau insarcinate, mie nu prea imi venea sa cred. Dar am avut surpriza ca, la doi ani, copilul meu sa fredoneze melodia cu elefantii de parca abia o invatase. Eu i-o cantam de fieccare data cand ii schimbam scutecul. Dupa ce nu a mai fost cazul de schimbat scutecul am abandonat si melodia. Au fost deci cateva luni bune in care nu a mai auzit-o. Va dati seama mirarea noastra cand l-am auzit cantand pe limba lui peltica despre elefantii care se leganau pe o panza de păianjen.

La varste foarte mici copiii nu au rabdare sa le citesti povesti, oricat de scurte ar fi ele. Sau fie, nu toti copii au rabdare. Nici pe imagini nu au rabdare sa se uite, sa lege o poveste intre imagini. La noi au functionat perfect poezioarele scurte, cu o imagine asociata sau cu un desen schitat de mine la repezeala. Rimele de la sfarsitul fiecarui vers, melodicitatea versurilor, sunt mult mai usor de asimilat de catre copil, ba chiar incet, incet ii vezi cum incep sa spuna si ei cuvintele ce rimeaza. E un bun exercitiu si de memorie si de atentie. Atunci cand o mamica imi spune ca al ei copil nu are rabdare sa asculte povesti ii spun sa incerce cu poezii. De fiecare data primesc multumiri pentru sfat.

Tot mai mult in ultima vreme se vorbeste despre invazia gadgeturilor in viata copiilor nostri de la varste foarte mici. Eu spun ca nu este vina sau responsabilitatea copiilor pentru aceste lucruri ci este raspunderea adultilor. Sa luam doar un exemplu simplu, acela al calatoriilor. Fie ca e vorba de masina personala sau de mijloace de transport in comun, cu totii ne dorim ca ai nostri copii sa stea linistiti. Dincolo de faptul ca nu inteleg de ce trebuie sa stea linistiti, cred ca depinde de noi cum le umplem timpul acela, cum ii provocam si cum ii conectam la ceea ce li se intampla.

Sigur, e mai usor sa le punem un telefon sub nas, sa dam play la cantecele si gata, miracolul s-a produs: copilul sta linistit, hipnotizat de sunetele si imaginile pe care le vede. Cred ca tuturor ni s-a intamplat sa apelam la asa ceva acum, cand tehnologia este la degetul nostru.

Dar cum procedam acum cativa ani? Eu una nu m-am straduit niciodata sa tin copilul linistit, sa ii spun intr-una sa taca din gura ca deranjeaza. Dimpotriva, am apelat din plin la repertoriul nostru de cantecele, ba de multe ori am mai antrenat si alti copii in corul nostru improvizat.

Da, in ziua de azi suntem cu mintea in toate partile si am cam uitat cantecele care ne bucurau copilaria. Cine isi mai aminteste de cantecele de drumetie care ne incantau excursiile cu autocarul? Mai stiu copiii nostri astfel de cantece? Ii mai invatam noi asa ceva? Sunt atatea cantece deosebite pentru copii pe care le putem transmite micutilor, cu care ne putem face impreuna clipele de calatorie de neuitat. De ce sa le aratam imagini pe telefon cu pasari si gaze, cand putem privi impreuna pe geamul masinii si canta cantece despre ele? Punem astfel si imaginatia in miscare,  antrenam si limbajul, intretinem si ludicitatea, atat de necesare pentru dezvoltarea copilului.

Nici mijloacele moderne nu sunt de dat la o parte in totalitate, sunt si momente in care e de preferat sa apelam la ele, sunt si momente in care nu ne simtim noi in stare sa cantam cu ei. Eu mereu spun ca nu trebuie sa incercam sa ii aducem pe copii la cum am fost noi ci sa incercam sa ne adaptam noi vremurilor la care copiii nostri sunt gata adaptati. Dar putem combina foarte frumos cele doua posibilitati, astfel incat sa pastram o linie de mijloc. Cu timpul copiii fac propriile alegeri.