Părinți, haideți să ne mobilizăm pentru a aduce schimbarea și în Brăila!
Povesteam intr-un articol anterior despre faptul că ar trebui să ne schimbăm cu toții mentalitatea și să gândim că nu trebuie ”să se facă” ci că trebuie să facem. Cu toții trebuie să contribuim cu ceva la bunul mers al societății.
Părinții au o responsabilitate nu doar in ceea ce privește educatia si cresterea propriilor copii ci și în ceea ce privește lumea în care vor trăi aceștia. De ceva vreme am inteles si un alt aspect si anume acela ca educatia nu este doar cea primita la scoala sau din carti ci si prin exemplul personal.
Zi de zi aud in jurul meu oameni care se plang, care arata cu degetul spre un lucru sau altul care nu este facut cum trebuie. Sigur, asa am fost educati generatii intregi: sa ne concentram pe problema si sa ne fie teama sa cautam solutii, sa luam decizii, ascunzandu-ne dupa o multime de scuze.
Situația parcurilor din orasul nostru este jalnica de-a dreptul. Mizeria înconjoara leaganele vechi, ruginite, cainii umbla nestingheriti prin iarba in care copiii se joaca inocenti. S-au mai facut cateva cosmetizari pe ici colo dar sunt zone din oras care nu au nici un spatiu de joaca. De aceea am inițiat o petiție online ce poate fi semnată pentru a susține imbunatatirea situatiei.
Sunt multe aspecte ce sunt de schimbat in oras. Sectia de Pediatrie are o aripa noua, construita, dotata cu aparatura moderna dar care nu poate fi data in folosinta din cauza unui… perete. Sectia care functioneaza are o stare jalnica, cu saltele din burete, vechi, rupte, lenjeria aproape ca se destrama de la atatea spalari, vesela este ceva greu de descris in cuvinte.
Sunt multi parinti in oras care isi doresc sa faca ceva. Care fac ceva. Care lupta si se zbat pentru convingerile lor. Fiecare victorie conteaza.
Aseara am fost la o intalnire prin care ne propunem, un grup de mame, sustinute desigur si de tați, să inființăm o asociație prin care să miscam lucrurile. Am avut ocazia sa intalnesc cateva femei hotarate, dornice sa puna ideile cap la cap si sa treaca la fapte.
Am fost 10 mamici, cu piticii dupa noi, care cu soții care s-au ocupat de copii, care singure cu ochii după copii dar si atente la discutie. Nu a fost o intalnire de relaxare si socializare, ci o intalnire in care sa ne cunoastem față în față, pentru că ne știam doar virtual, și prin care să ne spunem punctele de vedere. Alături de noi mai sunt multe altele care nu au putut fi prezente dar pe care vreau sa cred că ne putem baza pe viitor.
Eu sunt convinsa ca lucrurile se pot schimba dacă suntem uniți. Cu cât vom fi mai multi care vom intelege ca ”nu mai merge și așa”, că un copil nu înseamna doar mâncare, haine, medicamente sau disciplină, care vom înțelege că societatea se schimbă și cerințele sunt altele, cu atât mai sigur vom reuși.
Mult succes să aveți!
multumim! sa fie!
Eu am ajuns la concluzia ca am fost educati sa asteptam sa faca altii ceva pentru noi. Platiti de stat. De exemplu, iarna suntem incurajati sa stam cuminti in case si sa-i lasam pe cei platiti de primarie sa stranga zapada dintre masinile noastre / in parc aruncam diverse pe jos ca sa aiba altii ce strange, sa castige si ei o paine cinstit / sa sunam la politie daca vecinul de alaturi intra cu noroi in scara etc. Acum, cand statul nu mai are bani … Noi pretentii. Ei promisiuni. Si ne furam caciula unii la altii.
Zilele trecute am ridicat o hartie aruncata de un trecator si am pus-o la cos. Ma gandeam in sinea mea. Sunt prost sau chiar sunt? Am vrut sa cred ca a fost un gest frumos. Pana la urma am crezut.
copilul meu s a dus dupa doua domnisoare si le a facut observatie ca au aruncat hartia pe jos. l am admirat si laudat. bine, el are un spirit mai dezvoltat si al dreptatii dar si cuvintele la el, indrazneala, tot ce i trebuie :)).
da, asa am fost educati: intai sa intrebam, sa nu ne asumam nici o decizie, sa asteptam sa faca altii. iata ca nu se mai poate si e cazul sa facem si noi ceva. orice. sa vedem daca avem si cu cine si daca ne adunam destul de multi.