Pe drumuri de munte viața devine o aventură

”Din Himalaya in Patagonia, de pe Kilimanjaro si Mont Blanc in
Serengeti, Noua Zeelanda, Caraibe sau Tara de Foc…
Ascensiuni Montane, Piscuri Faimoase, Safari, Plaja, Jungla,
Triburi primitive, Trekking, Distractie, Aventura

HAIDETI CU NOI!”

Așa suna oferta  pentru turism de aventură  pe care mi-au căzut ochii în acea seară de iarnă în care mă gândeam intens cum să ne petrecem o vacanță altfel alături de prietenii noștri. Vroiam să pregătim vacanța de vară din timp, cu luni bune înainte, tocmai pentru a avea bugetul potrivit, pentru a ne informa ce bagaje ne sunt necesare, ce asigurări de călătorie sau sănătate trebuia să încheiem, Totul suna fantastic, în mintea mea se răsuceau tot felul de imagini exotice, tot felul de peripeții și aventuri, tot felul de locuri călduroase poate tocmai pentru că eram în plină iarnă și zăpada de afară era cam reoroasă.

Dar ceva parcă nu îmi dădea pace. De ce aventura trebuie să se petreacă neapărat la mii de kilometri de casă? De ce pentru a aduna amintiri trebuie să schimbăm avioane, să ne dăm peste cap și să căutăm informații despre culturi de care habar nu aveam?

M-am culcat cu aceste frământări în minte și știu sigur că am visat triburi africane, dansuri nebune la lumina focului, junglă și animale sălbatice.

Nici nu știu însă când cuvântul DAC s-a strecurat în poveste. Nu știu când vârfurile acoperite de zăpezile veșnice al Hymalaiei s-au transformat în platourile înverzite ale Ceahlăului.

Până dimineață hotărârea era luată: avem o țară frumoasă pe care nu o cunoaștem de ajuns, avem o istorie și o cultură despre care aflăm mereu lucruri interesante. Dintr-o dată totul a devenit mult mai simplu: și buget, și acte, și planificare, și transport. Singurele pregătiri cu adevărat intense au fost cele privind condiția fizică. Urma totuși să urcăm pe munte, să facem trasee și era recomandat să ne bucurăm de priveliște nu să ne plângem de dureri de picioare.

Nu pot spune că prietenii noștri au fost foarte încântați la început, probabil și ei  visau la triburi primitive și la apele înspumate ale oceanelor globului, dar cu cât le-am prezentat mai mult ideile mele cu atât au devenit mai convinși că am dreptate.

Iată-ne așadar la un an distanță depănând amintiri despre cum a fost. Stăm în jurul unei carafe aburinde de vin fiert, savurând o delicioasă plăcintă cu mere și vorbim toți odată cu mare entuziasm.

-Eu cred că noi am avut cel mai bun ghid posibil de la Extreme Travel. A știut să ne ducă pe toate cărările alea de munte, să ne plimbe prin locuri spectaculoase și totuși am rămas întregi. Eu chiar nu mă credeam în stare să urc atât de mult, mai ales după ce mi-am scrântit glezna, spune Cătălina, prietena mea de nici 50 de kg.

-Ha, ha, țin minte și acum că aveai un rucsac mai mare ca tine și era să te rostogolești din cauza lui. Noroc că ghidul a fost pe fază și a făcut o selecție drastică a celor puse în el. La ce ți-o fi trebuit ție trusa de machiaj pe munte și trei curele plus feon nu pot să înțeleg nici în ziua de azi. Credeai probabil că mergem la petrecere, spune Victor.

-Probabil și-a închipuit că sarbătoarea Schimbarea la Față înseamnă să ne aranjăm ca de petrecere. Aș fi vrut să o văd îmbrăcată în rochia de mătase la prima oră a dimineții când, la răsăritul Soarelui umbra muntelui Ceahlău a format o piramidă imensă contopită cu umbrele celorlalte vârfuri, mă bag și eu în seamă dându-mă vitează.

Ce e drept nu vroiam să recunosc cât de copleștiă m-am simțit de tot ce am trăit și am văzut. Aproape că am crezut că se va deschide un portal magic ce ne va purta în alte vremuri sau că vor apărea pe acolo niscaiva strămoși daci care să ne certe că nu avem grijă de țara asta a noastră și că ne batem joc de moștenirea pe care ne-au lăsat-o. Aveam însă răspunsul pregătit: faptul că multă lume alege să vină în pelerinaj aici înseamnă tocmai schimbarea, dorința de a avea grijă de moștenirea spirituală a acestei țări.

-Auzi, dar tu ce pățisei, că parcă era în transă? mă ia la rost Cătălina, grăbită să nu rămâna datoare.

-Păi poate că eram în transă, mai știi? Când te afli la peste 1900 de metri înălțime cred că nu prea mai rămâi cu mintea întreagă. Bine că nu am plecat pe coclauri mai înalți cum aveam de gând la început, că nu cred că îmi mai reveneam vreodată.

-Acum serios vorbind, spune Victor, eu cred că am făcut cea mai bună alegere. Deși traseul este de dificultate medie, este totuși destul de solicitant pentru niște orășeni ca noi și nu e ușor lucru să urci și să tot urci, să te uiți în jur și să vezi spectacolul oferit de munte și, într-un final, să te afli parcă pe acoperișul lumii. Te simți un mic stăpân al înălțimii.

 

Eu tac mâlc, nevrând să recunosc cât de impresionată am fost de tot ceea ce am trăit și mai ales de performanța mea de a mă afla la o așa înălțime eu având o teribilă frică de înălțime. E greu să îți recunoști slăbiciunile chiar și în grupul tău de prieteni, dar pentru mine a fost aventura vieții mele. Deja mă gândesc la următoarea astfel de aventură, mă gândesc să organizez excursii personalizate pentru fiecare din prietenii mei, mă gândesc la viitoare excursii în munții României alături de familie și chiar de copii atunci când vor mai crește. Eu cred că 350 de lei pentru ghid și cazare reprezintă un preț accesibil și ne putem bucura mai des de aceste oportunități astfel încât să ne transformăm viața într-o adevărată aventură.

Eu cred că avem multe descoperiri de făcut chiar aici, la noi acasă, și cred că e important să îi învățăm și pe copiii noștri să iubească muntele, istoria și geografia acestei țări în care ne-a fost dat să ne naștem.

Voi cum vedeți o excursie aventuroasă? Ce vă doriți de la o astfel de excursie?

Articolul mi-a dat prilej de visare dar și de informare despre ofertele Extrem Travel al cărei motto este: “Nu măsura viața în numărul de respirații, ci în numărul momentelor care ți-au tăiat rasuflarea.”

Super Blog 2018 proba 10

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.