De opt ani în online – o călătorie cu multe bucurii și împliniri

Toate poveștile încep cu a fost odată. Așa începe și povestea mea despre cum am ajuns eu să scriu pe blog și cum am evoluat de la ”nu știu ce nume să aleg” la ” eu sunt vavaly, blogger generalist”.

Au fost odată două prietene. Încă mai sunt dar de dragul nostalgiei folosim timpul trecut. Se vedeau când și când la o cafea și la o partidă de joacă cu piticii de nici doi ani. Tot felul de idei le treceau prin cap, una mai năzdrăvană ca alta că așa sunt mamele: creative și cu mintea să facă mereu mai mult de parcă nu le-ar da copiii destul de treabă.

Tot în acea vreme s-a întâmplat ca eu să primesc în dar un obiect magic: un laptop. Era frumos, se mișca bine și era un vis împlinit. Pentru mine a devenit o poartă către lumea largă. Iar lumea largă a venit spre mine prin această poartă sub formă de … bloguri. Nu știam ce sunt alea până atunci, nici nu mai auzisem cuvântul. Eu abia aflasem despre forumuri și căutam pe acolo informați despre alăptare, diversificare, ieșirea dinților și creșterea bebelușilor.

Dintr-o dată însă o lume nouă mi se deschidea în față: omul și blogul. Pagină după pagină, articol după articol, nu mă mai săturam să citesc, să descopăr, să visez. Pe unele reveneam, pe altele le uitam, în unele mă pierdeam cu orele, din altele fugeam repede speriată de ce citeam pe acolo. Eu trăiam încă în balonul roz al maternității și nu eram  pregătită să dau piept cu tot felul de informații.

O zi de toamnă, o cafea, o idee a prietenei mele au fost startul în marea mea aventură: ” eu aș vrea să îmi fac un blog dar nu știu ce nume să îi pun”, mi-a mărturisit ea.

Am început să căutăm nume, să facem combinații de cuvinte, să căutăm bloguri asemănătoare. Nu aveam un plan, nu știam cum se face. Am pus mâna pe butoane și am început să construim pas cu pas. Am găsit platforma online blogspot, am studiat teme, poze, idei. Am luat-o de la zero cum s-ar zice.

Mai întâi a fost un blog cu nume de cafea pe care prietena mea s-a grăbit plină de entuziasm să își încarce poeziile ei dragi și textele risipite prin agende. Eu credeam că voi rămâne doar omul din umbră, cea care se va ocupa de partea tehnică și cam atât.

Dar noi eram două mame cu doi copii. Așa ne-a venit ideea: copii și mame. Și așa a rămas doi ani de zile minunați. Au fost ani frumoși, ani în care am îndrăznit tot mai mult, în care mi-am cizelat condeiul, în care am cunoscut oameni frumosi, mămici ca și noi. Cu unele din acele mămici încă păstrăm legătura, practic copiii noștri au crescut împreună bucurându-ne la un loc de năzdrăvăniile lor, împărtășindu-ne temerile sau bucuriile noastre. Ba chiar am reușit să ne și vedem în ultimii ani, ceea ce e fantastic.  ”Copii și mame”   s-a mutat pe platforma wordpress pe care am găsit-o mult mai ofertantă și mai ușor de gestionat. Ba chiar am deschis și un atelier de creație virtual în care postam tot felul de creații ieșite din mâinile mici de ale copiilor noștri: crafturi, plastilină, picturi, colaje. Fiecare zi era o provocare, fiecare zi aducea ceva nou, învățarea nu se oprea niciodată. Au fost nopți lungi în care am  studiat, am aplicat, ne-am perfecționat.

Dar cum viața nu e mereu o potecă lină, viața ne-a purtat o vreme pe cărări diferite iar eu mi-am găsit propria voce în online și mi-am construit propriul nume. Acum fix 6 ani scriam primul articol pe acest blog în care spuneam: ”imi doresc sa am un colt al meu in care sa ma refugiez atunci cand simt nevoia sa o fac. E o calatorie pe care o incep fara sa stiu unde ma va duce si ce oameni imi va scoate in cale. Dar, pentru ca imi plac provocarile si drumurile cu carari neexplorate inca, pornesc la drum.”

Iar călătoria a fost așa cum am prevăzut: plină de surprize frumoase, de evenimente în online dar și offline, de oameni frumosi alături de care am crescut și m-am perfecționat.

Pentru că în online lucrurile se schimbă cu rapiditate. Dacă în urmă cu 8 ani părea mult mai simplu să construiești o comunitate în jurul blogului, să citești și să ai alături de tine bloggeri la fel ca tine, acum lucrurile s-au diversificat și complicat, oferta este infinit mai mare iar bloggingul a devenit aproape o știință. Da, zic bine știință având în vedere că am fost deja la câteva cursuri despre cum să scrii mai bine, cum să ai vizibilitate, cum să alegi cea mai bună firmă de hosting, cum să te promovezi mai bine, cum să devii un brand sau cum să îți formezi o comunitate.

Iată cum, de la o cafea și o idee, azi am ajuns să am în jurul blogului o frumoasă comunitate. Între timp evoluția a însemnat și schimbarea de la platforma gratuită la domeniu plătit, de la hobby și joacă la investiție și venituri, de la ocupație de timp liber la job full time.

Nu au fost decizii ușoare, lucrurile nu s-au întâmplat peste noapte, au fost momente de căutări, de renunțări, de reveniri, de zbateri. Dar faptul că sunt pe domeniu, că am acel .com după numele meu, îmi dă mai multă bucurie și împlinire dar, totodată, și mai multă responsabilitate. Mă simt responsabilă pentru fiecare cuvânt pe care îl aștern pe foaia virtuală, pentru fiecare idee pe care o răspândesc în comunitate, pentru fiecare firmă pe care o promovez. Simt că e foarte important să păstrez o linie unitară, să fiu eu însămi, să fac alegeri în acord cu cine sunt eu în realitate.

An după an am ajuns aici, în cel de-al șaselea an de când sunt vavaly.com și în fiecare toamnă când vine momentul pentru prelungire domeniu mă întreb dacă să merg mai departe sau nu. Dar știu că voi merge mai departe încă multă vreme de acum încolo. Pentru că, așa cum scriam la început, bloggingul e o călătorie despre care nu știi niciodată unde te va duce.

Fie că vă aflați la început de drum, fie că sunteți în căutarea unor soluții pentru a crește și a vă perfecționa, sper ca amintirile mele să vă fie de folos și să faceți alegerile potrivite atât în ceea ce privește detaliile tehnice, stilul de scriere cât și firma de hosting pe care o alegeți. Nostalgia mea a fost provocată de o astfel de firmă și eu îi  mulțumesc pentru asta firmei Domaz, domenii de la a la z.

SuperBlog 2018 proba 11.