Japonia – o țară așa de complexă că ai nevoie de ghid să o înțelegi

”Mama, eu vreau sa trăiesc în Japonia. Sau măcar să studiez acolo când mă fac mare.”

Așa mi-a zis feciorul zilele trecute. Abia a făcut 10 ani și deja se visează major și cu pașaport pentru lumea întreagă. Dar cine știe unde i-o fi norocul.

Eu când zic Japonia parcă zic tărâmul celălalt. Pentru mine parcă e altă lume, ce zic eu, altă planetă de fapt. Numai când mă gândesc cât de mulți sunt japonezii și mă ia cu amețeală. Ce să mai spun de străzile, orașele și transportul lor. Curat SF.

Dar pentru că am cunoscut oameni care au fost acolo și s-au întors teferi și nevătămați, mă gândesc că or fi și japonezii ăia oameni ca noi toți. Deși, dacă citești anumite cărți ale scriitorilor japonezi, ai senzația că toți sunt în depresie. Dar sunt convinsă că e o lume plină de culoare și, mai ales, de frumos.

Doar gândindu-mă la arta lor, la precizia cu care execută miniaturile, la costumele tradiționale, la ritualurile lor de băut ceai și luat masa, la liniștea pe care o degajă toate astea și te face să îți dorești să vizitezi măcar o dată în viață Japonia. E un contrast total în mintea mea de fapt: pe de o parte aglomerarea urbană care îmi dă amețeală și pe de altă parte tradiția și liniștea din anumite părți ale Japoniei.

Dacă ar fi să vizitez Japonia oare ce aș alege? Mă și văd coborâtă din avion, cu copilul de mână (că v-am zis că de fapt copilul vrea acolo, nu eu) și rămânând un soi de gură cască în mijlocul mulțimii mai ceva ca atunci când am debarcat prima dată în București. Măcar în București oamenii vorbeau aceeași limbă și am reușit să răzbat. Dar în Japonia? Păcatele mele, cum m-aș înțelege eu cu ei? Mai ales că toți îmi par așa de grăbiți, de poker face, că nici nu știi dacă îți zâmbesc sau te înjură.

Dar chiar și eu știu că Japonia e mai mult decât gheișe și flori de cireși.

De fapt, discuția cu copilul a plecat de la tehnologie. După ce am coborât dintr-un autobuz autohton, scuturați din toate încheieturile, cu creirii amestecați și cu hainele aproape scoase de pe noi, mi-a venit să îi povestesc despre trenurile de mare viteză de acolo, cele în care nici apa din pahar nu se mișcă deși au o viteză amețitoare (am văzut eu într-un filmuleț). Copilul, foarte sigur pe el, zice: păi alea merg cu magneți pe perne de aer, nu cu roți și motorina. Dap, bine că ești tu deștept (am zis eu în gând).

Vizităm Japonia cu Exact Travel Club

Așa că, dacă tot îl dă deșteptăciunea afară din casă, m-am gândit că mai bine, decât să mă trezesc pierdută în spațiu, să mă bazez pe cineva care mănâncă Japonie pe pâine. Adică să mă bazez pe un specialist. Mai precis aș face un  circuit în Japonia cu Exact Travel Club. Așa aș ști sigur că nu va mai trebui să îmi scormonesc eu în enciclopedia proprie de cunoștințe generale să răspund la cele o mie de întrebări pe care sigur mi le-ar pune copilul.

Acum dacă tot vorbesc de noua generație, mi se pare mai mult decât firesc că l-aș duce să viziteze un muzeu. Nu, stați, nu aruncați cu roșii că nu l-aș tortura într-un muzeu tradițional unde nici nu ar avea răbdare să stea. L-aș duce într-un muzeu cu totul și cu totul al zilelor noastre: MORI Building DIGITAL ART MUSEUM din Tokyo, un muzeu al tehnologiei fără limite.

Poate va părea că sar de la una la alta dar vă veți lămuri imediat de ce o fac.

Copilul meu iubește matematica. Da, doar că o iubește pe cea învățată din practică, din mediul înconjurător. L-am învățat formele geometrice, unghiurile, pe când nu avea nici măcar trei ani. I-am vorbit despre diagonala unui pătrat arătându-i concret cum străbatem un parc pătrat cu piciorul si măsurând pașii. Mai apoi a început să facă conexiuni matematice doar făcând figurine origami. Mi-am imaginat astfel că, odată ajuns pe băncile școlii, va sclipi pur și simplu. Ei bine, am avut o mare surpriză: copilul urăște să stea locului și să calculeze cu pixul pe hârtie.  I se pare totul foarte plictisitor și plat.

Iată dar că am descoperit un loc în care matematica înseamnă experientă de neuitat. Muzeul despre care v-am zis mai sus se bazează pe faptul că perceperea spațiului ce ne înconjoară este o abilitate la fel de importantă ca vorbirea sau socotirea. Perceperea spațiului duce la o gândire tridimensională.

Lucrările expuse în muzeu sunt o serie de opere desprinse din lumea nemărginită a minții umane reunite sub numele de teamLab Borderless. Piesele expuse în muzeu te includ în ele, cu ajutorul a 520 de computere și 470 de proiectoare, te fac să te simți de parcă ai păși in interiorul unui gând, o relație mediu – om ce depășește orice imaginație.

Cu siguranță ar fi ceva pe placul copilului, ceva ce i-ar deschide ochii către o nouă lume.

Acum eu nu mă pot da vitează pentru că, probabil, nu aș putea nici să găsesc muzeul pe hartă. Dar, cu ajutorul specialistului și al unui tur organizat, ghidat, experiența ar deveni cu siguranță de neuitat și, mai ales, benefică.

Să descoperi Japonia poate fi copleșitor de unul singur. Sunt atâtea idei preconcepute despre ce înseamnă această țară încât cu siguranță totul s-ar rezuma la mâncat de orez și alte câteva clișee.

Dar un ghid profesionist va ști să ne dezvăluie și alte fațete ale tradiției și culturii, cum ar fi de exemplu Shikki – lemn lăcuit.  Este vorba despre obiecte din lemn durabile prin lacul cu care sunt acoperite, după ce, în prealabil, au fost pictate și decorate cu meșteșug. Eu sunt de ceva vreme obsedată de diverse metode de a înlocui plasticul din viața noastră  iar o veselă din lemn mi se pare nu doar trainică ci și elegantă.

Japonia e un amestec de tradiție și modern, un amalgam de senzații și trăiri. Dar, dacă mergi cu gândul să îi arăți unui tânăr această țară, cu siguranță ai nevoie de îndrumările unui om care să fi înțeles a desluși ițele acestea  și a ști să i le prezinte.

Japonia Mistică și Modernă 2019 – cu Ana Maria CAIA

Acest tur pare ceva ce s-ar potrivi pentru un cuplu mamă – fiu, așa cum suntem noi. Copilul vrea modern, mama vrea istorie si tradiție. Ana Maria Caia, un om al zilelor noastre, jurnalist și producător de televiziune, a vizitat peste 50 de țări așa că informațiile furnizate sunt reale, trăite și simțite. De la metropolele desprinse, după cum ziceam, din filme SF, la orășelele tradiționale, de la   samurai și călugări Shinto la  budiști și adolescenți trendsetteri Japonia se dezvăluie cu misterele și cultura ei doar sub îndrumarea uui astfel de ghid priceput. Doar așa as avea curaj să mă avânt într-o astfel de experiență fără să îmi fie teamă că mă cert cu copilul care sigur ar vrea să vadă altceva decât aș vrea eu. Măcar așa nu ar mai avea curaj să comenteze.

Lumea asta este mare și are multe de oferit privitorului dornic să o cunoască. Copiii, mai ales, cresc cu ideea că nu există granițe, că ceea ce își imaginează poate deveni real oricând își doresc. Iar eu chiar mă bucur că al meu copil vede astfel lucrurile, că își dorește să își depăsească limitele, că are curajul să viseze la a studia în Japonia. Cine știe, poate peste 7 sau 8 ani vom păși împreună în țara asta așa de fascinantă și vom face o excursie în Japonia sau chiar își va alege universitatea și îl voi însoți să se cazeze acolo.  Cum ziceam, știu oameni care au fost acolo și s-au întors și au răsturnat tolba cu povești celor ce au vrut să îi asculte. Așa că doar mintea noastră e limita. Noroc că cei mici nu cunosc astfel de limite. Dar și mai mare noroc că există și oameni care să ajute la împlinirea viselor, oameni pe care îi găsești la Exact Travel Club.

Eu am ales câteva motive pentru care aș vizita Japonia: educație, artă, știință. Cu siguranță poate tu ai motivele tale. Dar ceea ce e sigur e că în Japonia un ghid care vorbeste fluent limba, care merge acolo ca acasă și care cunoaște țara așa cum ne cunoaștem noi orașul îți va fi de mare folos.

Super Blog 2018 – proba 15.

 

 

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.