Paștele în America, detalii de viață în pandemie și micile bucurii zilnice

A trecut sărbătoarea de Paște dar vreau să aștern câteva cuvinte și imagini pentru a îmi aminti cum a fost.

Paștele catolic nu s-a simțit foarte mult aici, mai ales că acum nu mergem în magazine ca să vedem tot felul de produse specifice. Având în vedere că Paștele nostru a venit la o săptămână după și că nu sunt mulți oameni de religie ortodoxă în zonă, nu s-a simțit nici măcar cât celălalt. Singura chestie bună a fost că toate produsele de sezon erau la reducere, cele care mai rămăseseră desigur: ciocolate în formă de iepuraș, mici jucărioare pentru copii, decorațiuni.

La decorațiuni nu m-am uitat, mai ales că am lucrat destule cu Horia, tocmai pentru a-i face pe copii să simtă măcar în interiorul casei atmosfera cu care s-au obișnuit. A decupat și lipit cu mare bucurie.

Am resimțit cumva distanța de familie, mai ales că de multe ori în ultimii ani am petrecut această sărbătoare la Botoșani, alături de familia soțului, în atmosfera specifică a satului.

Dar am încercat pe cât posibil să pregătesc și eu măcar câte ceva tradițional.

Am vopsit ouă în culori pastelate, că asta am găsit în viteza cu care parcurg magazinele de produse alimentare. Dar au ieșit frumoase și am creat un mic decor împreună cu niște îngerași pictați cu copiii pe mici bucăți de hărtie.

Am pregătit cozonaci, acompaniată fiind de prietena mea, Maria, de la distanța miilor de kilometri dar apropiate de tehnologia 5 G.

Tot ea mi-a dat și ”lumină” prin intermediul unui emoționant video.

Copiii au fost foarte bucuroși că a venit iepurașul. Am încercat să le ofer mici bucurii, baloane de săpun, jucării de exterior, minge, plastilină,  chestiuțe simple dar importante pentru ei.

Am ciocnit un ou și un pahar de vin și am savurat o felie de cozonac împreună cu vecinii noștri, tot români. Altfel am împărtășit bucuria sărbătorii cu colegii de aici pe watsup, pe grupul de neveste postând fiecare ce bunătăți a gătit, ce decorațiuni a făcut cu copiii. Femeile sunt atât de creative și dornice să aducă atmosfera din țara lor chiar și aici, în condiții de izolare.

Vremea e foarte capricioasă. Mai mult plouă, bate vântul și e frig decât e soare și cald. Cred că m-am obișnuit deja, că parcă nu mă mai afectează psihic o zi de luni ploioasă, mai ales dacă vine după o duminică exact la fel.

Ne facem rutina zilnică dar încercăm să o diversificăm cu câte o activitate nouă. Am pictat toate pietrele pe care le aveam și acum trag nădejde să mai ajung la plaja de unde le-am luat să înnoiesc stocul. Toate locurile de promenadă sunt închise sau parcările sunt închise. Ne bucurăm de lucrurile mici, cum sunt florile sau păsările cerului.

Sunt impresionată de ceea ce se postează pe grupul cu oameni din toată lumea care arată ce văd de la fereastră. Cineva a pus poză cu o țelină care crescuse dintr-o rădăcină de tulpini de țelină și era un mare eveniment și o mare bucurie. Oamenii își găsesc metode de a-și umple paharul cu bucurii sufletești, indiferent de condiții.

Scoala online se desfășoară foarte bine. Dante s-a obișnuit în sfârșit cu toate e-mailurile, platformele și documentele, el fiind un copil care nu prea avusese treabă cu calculatorul înainte. Are un orar clar, totul se respectă la minut, așa cum e trecut în orar, exact cum aveau și la școală. Au de lucrat acasă dar fac diverse quiz-uri și parcurgere de materie sau lectură de texte și cu profesoarele atunci când au întâlnirile online. Întâlnirea nu e mai mult de o oră pe zi, alternând o zi la engleză o zi la matematică. Dar în cadrul acestora fac și științe sociale, științele naturii, geografie, istorie și altele. În fiecare zi au câte o altă materie, respectiv sport, arte, robotică sau sănătate.  Sper să revin cu un articol separat despre școală totuși, mai ales că asist la atâtea discuții despre școala din România.

Au început și de la grădiniță întâlniri săptămânale online și au trimis la copii acasă materiale de lucru pentru săptămâna în curs. Horia a fost super-bucuros că a vazut-o pe doamna lui, că a primit semințe de plantat și jocuri cu zarul și cu litere.

Dante apreciază acum din plin faptul că are un frate și se iubesc și îmbrățișează mai mult decât o făceau înainte, de dorul celorlalți copii.

Se pare că s-au apucat și americanii de gătit și de făcut pâine, a fost o vreme când nu se găsea nici făină, acum se găsește dar se dă cu porția, câte un pachet, la fel și la ouă, doar două cartoane de câte 12 ouă. Nici drojdie nu se mai găsește de ceva vreme, eu am fost inspirată și am luat de când a început pandemia un borcănel mic dar e pe terminate și nu știu ce voi face, că m-am obișnuit să fac pâine și chiar se mănâncă cu mare plăcere, mie îmi place să experimentez tot felul de sortimente. Trebuie să mai caut și prin alte magazine probabil.

Azi am găsit în sfârșit hârtie igienică, după mai bine de o lună. Cel mai probabil era importată și au rămas fără stocuri iar acum s-au apucat să fabrice, că altfel nu îmi explic de ce a fost așa penurie.  Și acum se dă doar un pachet. Noi am folosit prosoape de bucătărie și se pare că nu a fost o idee bună, că ne-am trezit cu canalizarea înfundată și nu a fost tocmai plăcut ce a urmat. Dar bine că au venit oamenii și au rezolvat, chiar dacă era duminică după-amiază.

În magazine s-au organizat foarte bine, se stă pe o singură coadă, se păstrează distanța, dacă cineva e la o vitrină, celălalt doritor așteaptă liniștit la distanță, se curăță cărucioarele, azi toți oamenii purtau mască, casierii au mănuși. Chiar am văzut că oamenii au început să mai zâmbească, azi o femeie cânta veselă în timp ce punea produsele în coș. Cel puțin așa e în magazinul din care fac frecvent cumpărături. Mă duc acolo pentru că m-am obișnuit cu marfa, știu de unde să o iau cu ochii închiși, nici nu îmi mai trebuie ochelari.

E tare incomod cu masca pe care mi-am făcut-o, dintr-un material de bumbac, un fost prosop de bucătărie dar nou nouț. Am pus în două și e destul de sufocant, așa că mă mișc cât de repede pot. Azi am fost dimineață. am zis că fiind luni  și plouă, nu e prea multă lume acolo. Nu era multă, dar nici gol nu era.

Am primit și comanda de măști pe care o făcusem pe Amazon și de la care îmi luasem gândul, pentru că primisem mesaj că au anulat-o, dar le ținem pentru alte necesități care se vor ivi. Sunt doar 30 de bucăți.

Am avut și o mică ședință foto în fața casei care a fost un adevărat eveniment. Până și Horia a stat frumos la poză.