Fire de…cuvinte
A fost odata o pisica un pic mai speciala decat celelalte pisici. Ea nu incurca sau desira gheme de ata, nu insira motocei prin casa. Nu. Ei ii placea sa insire cuvinte, sa faca gheme din fraze, ii placea sa se joace cu rimele, sa amestece cuvintele si sa formeze povesti fantastice, povesti uluitoare, povesti despre toate cele. Dar cea mai importanta calitate a ei era aceea ca ii placeau oamenii. Ii placea sa adune oameni in jurul ei, sa ii provoace la joaca ei, sa incerce si ei a insira cuvinte, povesti, poezii, rime, titluri mestesugite. Iar oamenii au raspuns incantati, intai mai timid, cativa, apoi din ce in ce mai multi, dornici si ei de joaca, de evadare din lumea lor serioasa de oameni mari. Asa a luat nastere clubul Psi.
Trebuie sa recunosc ca am privit multa vreme de pe margine joaca acestor oameni. Am citit, m -am incantat, am ras si m -am intristat cu fiecare noua provocare. Nu am indraznit cu usurinta sa raspund unei provocari, oricat de mici. Ce mai, pisica asta ma intimida. Acum trebuie sa va marturisesc ceva: eu am crezut ca e motan. Da, da, motan in toata regula. Ba chiar si acum, cand stiu ca e pisica, o pisica cu suflet de mama ce isi aduna cu drag puii in jurul ei, am momente in care tot un motan simt ca sta la panda de dupa soba. Un motan poznas si pus pe sotii. Poate tocmai aceasta dualitate m-a atras.
Intr-o zi m-am zis: gata, indraznesc si eu. Am sa scriu despre fericire. Si am scris. Si am fost primita cu brate deschise, brate calde de om bun la suflet, am fost intampinata de membri mai vechi sau mai noi ai clubului. Entuziasmul lor m-a molipsit, bucuria lor de a impartasi cuvinte si idei mi-a facut bine intr-o vreme in care echilibrul meu era instabil si tocmai ma straduiam din rasputeri sa il recapat.
Am aflat astfel ca, in spatele unor nume de cod precum: psi, almanahe, carmen pricop , dordefemeie, Abisurile, Altcersenin, Cammely, Cita, Cristian, Dia na, Incognito, Mitzabiciclista, Scorpio, Simona R, Tibi, Vant de toamna, Vero, Vero vers, Virusverbalis, gri?ka , dictaturajustitiei se afla oameni talentati, oameni inimosi, oameni mari carora le place sa se joace cu bucurie si voie buna. Pentru mine a fost de ajuns sa ma simt parte din grup. Mai ales ca pe doua dintre membrele grupului le citeam si admiram de mult mai multa vreme, numarandu-le cu drag printre prietenele mele din lumea virtuala : Dagatha si Irealia.
Cu modestele mele mijloace de exprimare scriitoricesti promit ca si la anul ce vine sa raspund provocarilor pisicesti si sa ma las prinsa in jocul minunat al cuvintelor.
Sa avem cu totii un an nou cu liniste si voie buna… restul vin de la sine odata cu astea.