Cadourile de Craciun pentru copil – prilej de cheltuiala excesiva sau bucurie de a darui?
An de an parintii isi pun aceleasi intrebari: ce cadou ar fi cel mai potrivit pentru copil, ce isi doreste cu adevarat astfel incat sa se bucure de ceea ce va gasi sub brad? In fiecare an vedem la stiri magazine de jucarii pline cu parinti si copii cumparand in nestire jucarii colorate, galagioase, multe achizitii facute sub imboldul momentului.
De cand sunt mama am inteles ca un copil nu va fi niciodata hotarat cu adevat in ceea ce isi doreste. Daca luna aceasta pasiunea lui se numeste Spiderman, luna viitoare poate fi Superman iar cealalta cine stie ce alt erou din basme sau desene animate. Tocmai de aceea trebuie sa incercam sa aflam ce isi doreste cu adevarat copilul, ce va aprecia si care va fi jucaria la care se va intoarce cu drag si atunci cand ii va trece pasiunea pentru personajul respectiv.
Eu incep sa il pregatesc pe Dante pentru cadourile ce le va primi de Craciun inca din luna noiembrie. Incep sa il intreb ce i-ar placea, ce isi doreste cu adevarat. Desigur ca optiunile se schimba de la saptamana la saptamana dar, incet incet, o singura optiune devine dorinta cu adevarat. Aceea sunt sigura ca va fi jucaria apreciata si iubita. Asa s-a intamplat cu trenuletul de la doi ani, cu chitara de la trei ani.
Nu aleg sa ii ofer jucarii multe, pe care sa nu le poate aprecia la adevarata valoare. Mai ales ca Mos Craciun vine de doua ori: o data la gradinita, unde fiecare parinte vine de acasa cu sacosica facuta si pune acolo ce considera el, ceea ce mi se pare de apreciat, si acasa, prin cadourile de sub brad. In aceste doua cazuri ii pun o jucarie pe care si-o doreste mult mult, iar pe langa ea adaug carticele. O ciocolata si cateva bombonele, o portocala, sunt mai mult decat suficient pentru micutul meu care ne ofera din acestea si noua, parintilor, cu generozitate si zambet.
Am intrat zilele trecute intr-un magazin de jucarii din oras si am vazut parinti si bunici care cumparau jucarii cu sacul, jucarii scumpe, papusi imense, masini colorate, bombanind insa ca toate sunt scumpe si ca, sigur, copilul nu se va juca cu ele mai mult de o zi. M-am amuzat dar si intristat cumva. Atata risipa de energie si bani…
Anul acesta Dante si-a dorit un Spiderman si un calut ponei, carti cu povesti si o carte despre corpul omenesc.
Am gasit un set cu super-eroi si un mic poney ce imi aminteste de jucariile copilariei mele. Pe acestea, alaturi de cateva carticele cu povesti le-a primit la gradinita. Acum mereu ma intreaba de ce i-a adus Mos Craciun super-eroi si ponei, cum de a stiut ce isi doreste el. Asta pentru ca pe scrisoarea catre Mos scrisese ca el vrea un ceas , dar intre timp se plictisise de ceasul imprumutat de la varul lui :).
Pentru darurile de sub pom am pastrat restul, enciclopedia despre corpul omenesc insotita de un set de accesorii medicale. Abia astept sa vina Craciunul si sa ii vad bucuria. Sunt sigura ca nici anul acesta nu voi da gres si ca ii ofer cadourile pe care sa le tina minte si la care sa se intoarca cu placere.
Copilul nu stie cati bani scoatem noi din buzunar, nu il intereseaza cat de scumpe sau de la ce firma sunt cumparate jucariile. Pe el il intereseaza sa fie ceea ce si-a dorit.
