O varsta…
Nu conteaza ce varsta, oricare. Eu o simt pe cea care s-a incapatanat sa ramana in inima mea. E pe undeva pe la 20. Promit sa nu ma duc mai departe de 25.
Desi de dimineata mi-am zis ca e doar o zi, o simpla zi, prieteni stiuti sau nestiuti au venit cu urari zeci, cu ganduri bune si calde. Astfel ca in a doua jumatate a zilei ma simt cu adevarat aniversata. Da, e o zi. O zi de mai. 8 Mai. Pentru mine e zi de privit inainte. Mereu inainte. Si de rostit putine cuvinte. De gandit. De meditat. De sperat. Mai ales de sperat.
Azi am luat toate urarile si le-am strans in buchet bogat, mi le-am asezat pe inima si m-am rasfatat cu miresme de primavara.
Va multumesc tuturor ce m-ati urat pe FaceBook sau care v-ati gandit la mine! Ma simt din nou bogata. De ziua mea ma simt de obicei bogata. Si asta e minunat.
Iar dincolo de cuvinte e viata. Cu toate ale ei. Melodia asta e imnul meu pentru aceasta vara. Un fel de indemn. Pentru a merge inainte. Privirile inapoi sunt doar petru amintirile frumoase. Atat.
