ieri, azi, mâine…
azi dorurile mi-au intrat în casa. nu le-am chemat dar am fost gazda buna. le-am invitat la masa lui “a fost odata” sa depanam amintiri. amintiri din trecut, prezent si … viitor. da, amintirile pot veni si din viitor. se cheama previziuni. sau doar dorinte poate. planuri.
sunt mai mult doruri de un el, de-o ea ce mi-au trecut prin viata calatori.. doruri de ce-am vazut, de ce-am simtit, de ce-am dorit.
un el ce a venit ca o zapada de decembrie si a plecat la fel cum aburul de pe munti se risipeste spre înalturi. nu stiu pe ce meleaguri îi sunt pasii, spre ce departari l-au dus propriile doruri. probabil acolo unde trebuie sa fie.
un dor de-o ea ce m-astepta cândva cu voie buna si cu entuziasm. un dor de noi, de parcuri si lipsa de griji. nu, n-am sa spun asemenea lui Dante “as vrea sa se dea timpul înapoi”. doar amintirile mai vin din când în când în vizita la mine. uneori doar în vis. în vis mereu sunt zâmbete si veselie, în vis barierele timpului nu exista.
o primavara din alti ani, cu drum într-un oras de poveste. un Cluj ce m-astepta cu ploaie si cu-n prieten drag. o Gradina Botanica cu flori parca asternute pentru mine în minunate covoare colorate. nu am uitat acel prag. acel 30 aniversar.
alti ei si alte ele îmi sunt azi aproape. alti ei si alte ele îmi zâmbesc din filele lui azi.
iar mâine, cine stie cine va fi mâine. probabil nici eu, cea de azi, nu voi mai fi mâine. voi fi tot eu, dar poate altfel. probabil mai buna decât cea de ieri, de azi…
