Rasfat in lenjerii de pat
Un geamantan uitat într-un colt de camera, un decor necunoscut se desfasoara în fata ochilor somnorosi. Clipeste des, încercând sa îsi aminteasca. O, da, a ajuns aseara târziu, atât de obosita ca nici nu a remarcat frumusetea camerei, delicatetea si moliciunea acestor perne mari, care au primit-o si pe care si-a odihnit capul toata noaptea.
A uitat de oboseala, a uitat de ce a ajuns aici în graba. Patul a primit-o ca un amant dornic sa o rasfete. Toate framântarile ei au ramas undeva în urma, cearta aceea fara rost de la care a pornit totul i se pare ca a venit exect la momentul potrivit. Lucrurile nu puteau sa mai mearga asa. Trebuia sa puna piciorul în prag si sa plece, sa îsi vada de drum.
Nu stie înca încotro este drumul ei, unde o vor purta pasii. Stie doar ca aici, în acest refugiu purtând marca Marbis va fi popasul de care viata ei avea nevoie. Nu vroia sa mai auda nimic, sa stie nimic din vechea ei viata. Vroia sa petreca cât mai mult timp în pat, între asternuturile fine, fara grija zilei de mâine, fara grija meniului zilnic si a temerii ca el iar nu va fi multumit. Vroia sa stie doar de ea si de cele câteva carti care o asteptau pe noptiera. Erau singurele obiecte pe care le scosese din geamantan.
Ca întotdeauna când se afla într-o încapere noua, privirea i-a fost atrasa de fereastra. Se simtea multumita. Doar brazii îi zâmbeau prietenosi, atât de proaspeti prin verdele lor crud. Mai ales cel din mijloc, cel mai semet, asemenea unui mascul tânar pe care se putea baza oricând, gata sa îi mângâie gândurile si nelinistile.
Da, era sigura ca aici se va simti bine între aceste lenjerii de pat, va uita de tot ce lasa în urma, fiind pregatita sa înceapa o noua viata.
