Un copac cu … vise

Abia azi am  înteles. Am înteles de unde-ti vine energia, de unde-ti vine genrozitatea, de unde ai atâta lumina cât sa împarti si altora. Te vad cu bratele pline de zâmbete, de flori, de gânduri bune pe care le risipesti în stânga si în dreapta, apoi fugi râzând sagalnic, ca de o pozna facuta de un prunc.

Pentru ca eu asa te vad: femeie – copil, femeie – vânt, femeie – vers. Dar dincolo de aparenta de imaterialitate esti o fiinta din carne si oase, cu picioarele bine înfipte în pamânt, cu o putere în stare sa mute muntii si sa ridice oameni din cea mai adânca neliniste, înzestrata cu un umor ce stie sa faca haz de necaz cu cea mai fireasca naturalete.

Azi am înteles. Ai linie directa acolo, Sus. În zi de Înaltare esti daruita cu puterea de a înalta si a te înalta. Asemenea copacului de vise în care îti asterni gândurile în versuri, în cuvinte asezate cu grija, sau în graba de a face toate, de a darui, de a mai ajuta pe cineva, de a mai spune lumii despre un om în nevoie, despre un Om pe care l-ai descoperit cu încântare.

Sa-ti fie cerul albastru si senin, zâmbetele de copii (sau de oameni mari transformati în copii) sa îti rasara la tot pasul! Asta e urarea mea pentru tine. La multi, frumosi si sanatosi ani Maya!