Departe…
Azi mi-am dorit sa fiu departe. Azi am citit-o pe Ada si m-am gandit mult mult de tot cum e sa fii acolo, sau dincolo, sa pleci cu un geamantan mic de haine si unul urias de vise, cum e sa fii departe de aici, departe de ce nu-ti place , departe de ceea ce stii ca nu poti schimba oricat te-ai schimba pe tine.
Azi am visat la plaje insorite, la un loc sub soare doar pentru vise implinite, pentru o viata in care sa muncesti cu drag, asa cum simti, in care totalul sa dea cu plus.
O viata in care sa nu ma tem de anii de scoala ce vor urma pentru copilul meu, sa il privesc cum poate face si lectiile de pian pe care le doreste, si pe cele de pictura pe care le viseaza, o viata in care stabilitate si sistem economic solid sa fie cuvinte cu corespondent in realitate, nu doar cuvinte din campania electorala a unor oameni ce spera sa ocupe niste locuri din care sa traga cate sfori vor ei si care sa promita luna de pe cer , razand ei insisi de ceea ce le debiteaza mintea.
Azi am visat cum ar fi sa fiu aici:
Sau sa iau masa aici:
Sau doar sa privesc intinderea de apa, fara sa ma gandesc la pantofeii rupti ai copilului cu spaima ca nu pot inca sa ii cumpar altii…
Plaja, oceanul, soarele – sunt doar simboluri, Metafore ale unei alte vieti.
