Boomerang – desene animate vechi si noi
Este o zi linistita în familie. Copilul deseneaza de zor, sotul îsi vede de ale lui la computer, eu mesteresc la martisoare sau cine stie la ce decoratiune.
Deodata linistea este sparta de unul din noi: “haideti sa deschidem si noi televizorul asta sa vedem ce mai spune!”
În functie de cine face propunerea se fac si alegerile de programe. Sotul vrea la stiri, sa mai stie si el pe ce lume este. Eu vreau la emisiuni de life – style, casa si gradina, mestesuguri sau culinare. Copilul se stie, vrea la desene animate.
Le luam pe rând: parcurgem câteva programe de stiri, ne îngrozim repede si nu nimerim butoanele sa schimbam sa nu auda copilul toate prapastiile.
Trecem la propunerea mea: moda, accesorii, tot felul de bricolaje si amenajari interioare. Ne uitam o vreme si apoi ne saturam, ca sa nu zic suparam când ne gândim câte scule si accesorii se gasesc prin alte tari fara sa coste cât salariul minim pe economie.
Dam o tura si pe la programele culinare. Ne delectam la început cu placere, mai notam una alta, de încercat atunci când vom avea ingredientele necesare (de cele mai multe ori la Sfântul Asteapta – pentru ca niciodata nu vom gasi noi ingredientele alea exotice la magazinul din colt decât poate daca ne mutam pe alte plaiuri), ni se face pofta de toate minunile pamântului si apoi renuntam.
Pasez telecomanda copilului sa îsi faca de cap o vreme.
Nici nu sta prea mult pe gânduri. Stie ce sa aleaga: Boomerang. E ora când serialul lui favorit tocmai a început: Patrula junglei in actiune. Personajele animale îsi încep povestea pe ecranul televizorului, o lume aparent micuta dar cu probleme la fel de mari si de importante ca cele pe care tocmai le vizionasem în programele la care renuntasem cu usurinta. Transpunerea lor în personaje amuzante, personaje duioase si pline de candoare din lumea animalelor face ca lectiile de viata sa ajunga mult mai usor si într-o forma mult mai placuta la mintea copilului. Prietenia, curajul, respectul, bunele maniere sunt tot atâtea lectii pe care copilul le identifica si le însuseste.
Dar nu numai el. Ne dam seama dupa o vreme ca si eu si sotul am uitat de ceea ce faceam, prinsi cu totul în povestea ce se deruleaza pe ecran. Uitam de preocuparile noastre, ne amuzam sau întristam alaturi de micutele personaje ce traiesc fiecare întâmplare cu maxima intensitate.
Dupa o veme ma duc în bucatarie sa asez masa. Copilul vine si el dupa mine si numai ce îl vad ca începe sa aseze farfuriile pe masa, strânge cu atentie creioanele colorate si foile ce erau împrastiate pe canapea.
Îl privesc un pic intrigata, fara însa a vrea sa îi atrag atentia. Ma surprinde însa si îmi spune: “Vreau sa te ajut mama si sa fiu mai ordonat, asa cum am vazut în episodul de azi de la Patrula junglei in actiune.” De data asta chiar ma uit mirata la el, stiind ca acelasi lucru îi spusesem si eu de dimineata ca ar trebui sa faca: sa ajute si sa faca ordine. Dar replica lui de final este dezarmanta: “vezi mama ca si desenele animate sunt educative si te învata câte ceva?” Cam asa este. Are dreptate copilul. Felul de prezentare a sfaturilor si îndrumarilor conteaza pentru copil si, pâna la urma, nici noua oamenilor mari nu ne strica din când în când sa ne aducem aminte de obiceiurile astea bune si simple.
Asa se dovedeste ca Boomerang e pentru întreaga familie, nu doar pentru cei mici.