Scrappbooking de primavara
Primavara nu a încoltit înca. E doar zvon de primavara, zvon venit dinspre traditie si sarbatoare. E Dragobetele, sarbatoarea iubirii pe româneste, sarbatoare plina de încarcatura si semnificatii. E prilej de petrecere si de bucurie, e o zi pe care fiecare alege sa o treaca în felul sau.
Eu am ales deja. Profit din plin de faptul ca am primit o invitatie de a merge la Casa de Cultura Traian Demetrescu. Nu stiu ce va fi acolo dar stiu ca am primit un sfat: sa îmi umplu buzunarele cu rabdare, inspiratie, creativitate si optimism. Pe lânga acestea sa mai strecor si câteva fotografii, un foarfece, o rigla, un creion si alte câteva maruntisuri.
Pasii ma poarta mânati mai mult de curiozitate iar emotia pune stapânire pe mine. La locul “faptei” atmosfera este febrila, Casa Tradem freamata de nerabdarea participantilor, mesele asteapta cuminti sa fie umplute cu multimea materialelor.
De ar fi stiut ele ce urmeaza…
Gata, treaba a început si e foarte serioasa. Nimeni nu mai are timp sa viseze, foarfecele taie, îndreapta, mâinile aduna, combina, lipesc, potrivesc. Veronica Svanstrom, gazda evenimentului, este peste tot: aici da indicatii unui participant despre cum poate decupa mai eficient si precis, dincolo ofera un sfat despre care e cea mai potrivita culoare, în alta parte îndruma mâinile nesigure ale unui domn dornic sa realizeze prima si cea mai potrivita felicitare pentru jumatatea sa.
Ceea ce la început parea doar o joaca de copii devine curând o exprimare a unui gând, a unei firi, a unui sentiment, iar obiectele obtinute, felicitarile de Dragobete ca si albumul de fotografii pentru apropiata sarbatoare de 8 martie, devin amintiri de neuitat, devin imagini ce spun mai mult decât ar fi putut spune cuvintele.
Din fericire pasiunea mea pentru hârtie si creatiile manuale mi-au fost de mare ajutor pentru a nu ma face de râs în fata participantilor si mai ales a bloggerilor invitati la eveniment, bloggeri ce sigur vor scrie despre cum a fost si ce au învatat la atelier. Doar nu degeaba se lauda ei ca locuiesc într-o capitala culturala europeana…
Dar stai putin! Dragobetele a trecut, la fel si 8 martie. Iar eu nici macar nu locuiesc în Craiova culturala.
Da, nu a fost decât un vis, un vis nascut din informatiile pe care le tot citesc în ultima vreme pe la bloggeri despre evenimentele ce au avut loc în orasul din Banie, oras pe care îmi doresc sa ajung sa îl vizitez într-o buna zi. Poate chiar mai curând decât speram, datorita provocarii puse la cale de catre Casa de Cultura Traian Demetrescu ce invita bloggerii sa viseze si sa scrie, sa povesteasca despre evenimentele la care si-ar fi dorit sa participe sau la care au participat deja.
Toate aceste actiuni se înscriu sub un singur obiectiv numit: Craiova Capitala Culturala Europeana 2021.
Informatiile si fotografiile ce m-au ajutat sa visez au venit de la Veronica, Daniel si Oana carora le multumesc.
