Bucuriile simple ale copilariei
Botez, aniversari, revelioane. Cheltuiala, pompa, fala. Jucarii scumpe, haine de firma, gadgeturi de ultima ora.
Da, sunt si acestea firesti într-o lume a consumului, într-o lume dominata de “a avea”.
Dar când “a avea” nu ne domina viata ce ne facem? Ridicam neputinciosi din umeri în fata copiilor nostri si le spunem ca nu avem, sa ne lase în pace? Ce faceau parintii nostri când toate cele de mai sus nu erau nici macar în imaginatia lor de adulti? Va amintiti? Eu da.
Cuvântul era improvizatie. Iubire si improvizatie.
Da, si vremurile de azi ne împing câteva la artificii prin care copilul sa simta iubirea ca ingredient principal, restul fiind doar accesorii pentru bucuria de zi cu zi. Sau de a face dintr-o zi banala o zi speciala.
1 iunie. Zi de sarbatoare pentru toti copii, nu-i asa? Tati urma sa plece la drum iar eu promisesem cumva ca poate iesim la cofetarie. O analiza mai atenta a bugetului ma face sa ma gândesc daca ar fi chiar necesar. Tati însa improvizeaza. Aduce cofetaria acasa la noi. Facusem un pandispan pentru a lua la drum. Taie doua felii, le pune pe câte o farfurie mica, le însiropeaza cu un compot de mere proaspat facut. Deasupra aseaza un strat de frisca la tub ( un moft facut mie pentru capsune, dar total nesatisfacator). Mai adauga o lingura de înghetata si gata. Dante radiaza de bucurie, ne îmbratiseaza si ne multumeste. E încântat si e numai admiratie si iubire pentru tati. Eu am sufletul topit de bucuria lor.
Zi de vara, buget aproape de zero. Pofta de dulce si la mama si la copil. Dar mai ales la mama o amintire din copilarie ce iese la iveala: tortul de biscuiti de alta data. Fugim la magazin, luam de 3 lei biscuiti obisnuiti, de 5 lei un pachet de unt, o mâna de capsune.
Copilul e nerabdator: mama, cu ce te ajut? cum se face? Avalansa de întrebari, ochi curiosi, mânute dornice sa faca. Bicuitii se înmoaie frumos în sirop, copilul îi aliniaza, mama aseaza stratul de crema simpla de unt, zahar si cacao. Strat dupa strat minunea se cladeste. Capsunele sunt taiate si asezate frumos. Gata, desertul merge la frigider. Peste doua ore e gata de savurat. E cea mai buna prajitura: are în ea ingredientul secret – iubire.
Astfel se construiesc cu adevarat amintirile: din bucuriile simple.
