Început de an 2025. Budapesta. Conștientizări.

Iată că a trecut deja o săptămână din noul an și ne-am întors cu toții la rutina știută: școală, muncă, sarcini, activități.

Dacă anul trecut l-am început cu lipsă totală de energie, motivație și chef, anul acesta, spre deosebire de ultimii mai bine de 10 ani, am simțit nevoia să fiu activă în zilele astea de final și început. Deși de obicei aștept liniștea aceea specială, de data asta am ieșit, m-am plimbat mult pe străzi, m-am bucurat de atmosfera din localurile orașului, fie și numai pentru un ceai sau o limonadă caldă, am fost gazdă pentru oaspeți dragi. Ba chiar am planificat și o plecare de 4 zile la Budapesta, tocmai din considerentul că vor fi multe libere și e păcat să nu profităm de ele și altfel decât lenevind.

Pentru că, se știe, alt chef de plimbare și vizitat diverse obiective ai atunci când nu ești în orașul tău. În concedii de fiecare dată te mobilizezi să faci ceva, că doar nu te-ai dus la sute de km distanță doar ca să stai.

De mai bine de cinci ani îmi doream să vizitez Budapesta și iată că acum am reușit. Vedeam tot felul de excursii organizate, fotografii de la prieteni care au fost acolo și visam cu ochii deschiși la ceea ce vedeam în imagini.

Horia a fost foarte entuziasmat de idee, el e mereu dornic de explorat țări străine.

Iar orașul nu ne-a dezamăgit deloc. Am admirat toate acele clădiri, palate, instituții care fac farmecul Budapestei, ne-am entuziasmat în magazinele cu suveniruri în care, probabil și datorită faptului că e sezonul de iarnă, am găsit zeci de modele ale decorațiunii Spărgătorul de nuci, poveste pe care am citit-o de multe ori iarna asta copiilor veniți la bibliotecă.

Am mers în mini-croaziera pe Dunăre la ceas de înserare și ne-am încântat privirea cu toate acele lumini ce împodobesc podurile și malurile, castelele și restaurantele.

Deși a fost chiar frig în cele două zile cât am stat efectiv acolo, chiar și pe vaporaș a fost rece, ne-am îmbrăcat bine și nu ne-am lăsat opriți de acest aspect. Mie chiar mi-a plăcut asta, îmi era dor să simt frig în obraji, să îmi înghețe mâinile și să apreciez căldura plăcută a unei cafenele.

În materie de mâncare Budapesta abundă în localuri, mai mici sau mai mari, mai ieftine sau mai scumpe. E drept că pe mine m-a frapat abundența de localuri cu profil chinezesc, vietnamez, asiatic în general, dar cu puțină atenție și dacă nu ești prea flămând găsești și italiene, grecești și, dacă ai noroc, și ceva cu specific unguresc :))). Deși mi-am dorit să mănânc un gulaș de la mama lui, nu am reușit decât o supă gulaș cât să nu zic că nu am gustat și ceva local.

Cel mai multă însă ne-a impresionat Palatul Parlamentului. Am petrecut vreo două ore doar făcând poze, admirând, discutând, colindând în jurul lui. Pentru data viitoare, la toamnă, ne dorim să îl vizităm și la interior. Pe mine m-au atras mulțimea de detalii, de statui și statuete, măreția Palatului dar și felul în care este luminat din toate părțile.

Deși aveam pe listă să vizitez și cafeneaua New York și am avut cazarea chiar foarte aproape, nu am reușit să o văd pe interior, accesul fiind doar pe bază de rezervare. O pun pe listă și pe ea pentru data viitoare.

Ne-am bucurat însă de cafeneaua Callas, aflată chiar lângă Operă. O cafenea cu atmosferă, cu interior frumos decorat, liniștit, cu prețuri decente și gazde amabile.

Am vizitat Muzeul Iluziilor care ne-a ieșit pur și simplu în cale. Deși nu prea eram noi adulții tentați, entuziasmul lui Horia nu putea fi ignorat. Până la urmă călătorim și pentru copil iar el nu prea sare în sus de entuziasm doar la vederea unor clădiri, oricât de magnifice ar fi ele. Bine, la fel zice și soțul, dar asta e altă discuție :))).

Cu ocazia acestei călătorii am avut noi conștientizări.

Una din ele este aceea că din canapea, de acasă, toate locațiile și obiectivele par ușor de văzut, de vizitat, de accesat. Cu degetul pe hartă totul pare foarte aproape și e simplu să visezi cu ochii deschiși.

Realitatea însă este cu totul alta. O călătorie implică planificare, organizare, ținerea cont de toți cei implicați, de vârstele și disponibilitatea lor. O călătorie implică logistică, bagaje, oboseală, neprevăzut (cum ar fi să nu pornească mașina chiar când să te pornești la drum).

Ceea ce mă duce spre a doua conștientizare și anume zona de confort.

Mereu m-am întrebat cum pot unii oameni să nu își dorească să călătorească, cum de le place să stea ani și ani în rutina veșnică de muncă și casă, cu foarte foarte puține abateri și ieșiri chiar și în propriul oraș.

Acum parcă am înțeles mai bine de ce se întâmplă asta. Deși eu am propus și planificat călătoria, anxietatea care m-a lovit chiar cu o zi înainte, întrebările de genul: dar va fi sigur? la ce îmi trebuie atâta efort? ce e așa special de văzut ca să merite? etc, etc aproape că mă făceau să nu mai vreau decât să rămân în siguranța casei și în rutina bine cunoscută.

Nu știu dacă și cei care călătoresc foarte mult se confruntă cu asta, dar eu mereu am avut anxietate înaintea călătoriilor. Se declanșează tot felul de frici și pitici care fac dansuri în gândurile mele.

Cu toate acestea nu dau înapoi, nu renunț, tocmai pentru că înțeleg că a  rămâne în același loc, a lenevi, a nu fi curios nu e deloc benefic.

Tot în aceeași notă de a face lucruri și a ieși din zona de confort am început anul cu achiziția de bilete la un concert Andre Rieu, chiar din prima zi a anului. Asta pentru că, după Concertul de Anul nou de la Viena am vrut să păstrez aceeași atmosferă în casă și am găsit concertul de Crăciun al acestui dirijor de la Sidney iar Horia a fost atât de entuziasmat de tot ce a văzut și auzit că imediat ce a aflat că va veni în România m-a pus să cumpăr bilete. Deși nu au fost tocmai ieftine, argumentul copilului a fost: lasă mama că până în noiembrie faci tu alți bani și îi pui la loc. Acum sper să nu uităm de concert până în noiembrie, că anul e lung și apar tot felul de diverse. Sper eu să apară multe bune, după entuziasmul și pofta de cultură cu care am început anul.

Tot la poftă de cultură se încadrează și cărțile citite în luna decembrie care mi-au și plăcut foarte mult și m-au ținut ore bune captivă fiecare în lumea ei.

Tot de început de an mi-am ales, ca în fiecare an, și cuvântul care să mă ghideze în acțiunile mele.

Anul acesta cuvântul este ARMONIE.

Așa să ne fie anul: în armonie, înțelegere, echilibru, cu răbdare și cu lucruri bune.

Vavaly

Scriu de peste 10 ani pe blog, promovez oameni, idei și frumos, mă bucur de viață, îmi place să mă joc iar din această joacă să ofer și altora inspirație. Dacă sunteți în căutare de creator de conținut, obiecte decorative sau bijuterii cu perle, eu sunt aici pentru voi. Ma gasiti si pe Vavalyart pe Facebook, Vavalyart si Vavaly pe Instagram.

4 thoughts on “Început de an 2025. Budapesta. Conștientizări.

  • January 13, 2025 at 2:22 pm
    Permalink

    Si eu simt la fel inainte de o calatorie. Ma gandesc la riscuri, la cheltuieli. Daca mergem in familie, incerc sa gasesc atractii pentru fiecare. Si chiar daca copiilor nu le convine, incerc sa-i scot din zona lor de confort. Uneori locurile in care nu voiau sa mearga le plac cel mai mult. Dante n-a venit cu voi, ati fost doar cu Horia? Eu nu-i inteleg pe adolescentii astia care refuza calatorii gratuite, cand o sa mai aiba ei ocazia sa calatoreasca pe banii altora? :))))

    Reply
    • January 14, 2025 at 11:22 am
      Permalink

      Eu am aceleasi senzatii si daca plec singură, nu doar cu familia. Dar probabil că e normal, chiar dacă ești obișnuit cu plecările.
      Dante nu a venit cu noi, cum nu a fost nici in Turcia, tocmai pentru că orice aș propune eu ca și ”distracție”, el nu simte că se distrează. Pentru ei călătoriile nu înseamnă la fel ca pentru noi. Ceea ce pe noi ne bucură, ne face să căscăm gura, pentru ei nu e la fel. Prefer, decât să îl târăsc după mine, să gestionez durerile lui de cap și disconfortul de la drum cu care mă confruntam și eu din plin în tinerețe și să ne stricăm și noi dispoziția, să mă relaxez eu și să mă bucur de compania lui Horia câtă vreme mai dorește asta. Sper să aibă bani și să își permită și ei să călătorească și să mă ia și pe mine cu ei, că eu n-o să-i refuz :))).

      Reply
  • January 19, 2025 at 9:43 pm
    Permalink

    Am fost de foarte multe ori prin trecere prin Budapesta, recunosc ca nu am avut niciodata sansa sa il vizitez. Data viitoare cand voi zbura din Budapesta o sa-mi fac timp 2 zile sa vizitez orasul. Este un oras superb, imens de mare, cultura, mancare, tot ceea ce trebuie.

    Reply
    • January 27, 2025 at 8:54 am
      Permalink

      Da, chiar e un loc în care să poposești pe îndelete și sa te bucuri de el.

      Reply

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: