Jurnal de sarcina 4

Zilele se scurg una dupa alta, fiecare venind cu o alta provocare. Pentru ca asa se întâmpla în lunile astea noua cât o femeie adaposteste în fiinta ei o alta fiinta. Da, stiu, se vorbeste asa frumos despre miracolul sarcinii, despre frumusetea acestei perioade, despre cât de si cât de este. Totusi, trebuie sa recunoastem, lucrurile nu sunt chiar asa de roze. Începând cu trupul care ti se modifica în moduri cu totul neasteptate si terminând cu neuronii pe care, de multe ori, te întrebi daca îi mai ai sau si-au luat concediu prelungit.

Diminetile mele  încep   pe canapeaua din sufragerie. Seara ma culc în dormitor dar dimineata, ca o somnambula, satula de durerile de spate si de picioare, de pozitiile imposibile pe care trebuie sa le gasesc pentru a dormi, o pornesc catre sufragerie. Nu ma tin neuronii sa continui vreo lectura pretentioasa asa ca tv-ul si vreun serial pe AXN îmi tin companie pentru urmatoarele doua ore. Alaturi de o felie rece de pepene. Multumesc draga vara pentru darurile tale nepretuite!

Dupa ce copilul în sfârsit hotaraste ca e si la el dimineata, nadusita de caldura ce începe sa se instaleze în casa, incropesc repede un mic dejun de preferat bun de pus in rucsac, îmi fac o cafea mica cu lapte sau un capucino si la lift cu noi. Profitam de umbra din parcul de lânga bloc pentru urmatoarele cel putin doua ore. Micul dejun în parc si cafeaua în larma copiilor, cu ochii într-o carte sau în compania unei mamici, iata înca un avantaj pentru care îi multumesc din plin verii.

Sigur, sunt multe si marunte chestiute care ma fac sa spun ca e greu, ca aia ma doare si aia nu-mi convine. Dar de când bebe din burtica a început sa reactioneze, de când Dante a început sa spuna “buna dimineata bebe, fratiorul meu” si sa mângâie burtica curios, primind chiar si raspuns, parca totul devine înzecit mai frumos. Bucuria sarcinii împartasita cu un copil e de o mie de ori mai minunata decât cea împartasita doar cu sotul. Asta e realitatea si cred ca multe dintre noi o recunosc.

Deocamdata ne-am împotmolit la capitolul nume. Zilnic venim cu noi propuneri, cel putin eu si Dante. Sotul are doua idei fixe pe care nu stiu daca sau cum i le voi schimba. Astept un semn care sa ma inspire.

La capitolul achizitii materiale, gen carucioare pentru copii (da, la plural, pentru ca poate fi un carucior din acela 3 în 1 sau pot fi doua , unul pentru primele 6 luni si apoi cel pentru urmatoarea perioada, sport, mai usor si mai practic), hainute, biberoane si câte altele, nu ne-am îmbulzit înca. Dar încep sa ma documentez despre preturi, despre ce a mai aparut pe piata nou fata de acum 7 ani, am constatat   ca unele produse sunt mai ieftine si mai accesibile decât atunci. În plus acum am si experienta utilitatii lor, putând alege mult mai constient ce anume e absolut necesar sa cumparam si ce poate fi trecut la capitolul “poate daca avem bani”.

O mica colectie de poze facute la Clubul de Vacanta consemneaza totusi faptul ca perioada asta parca ma face mai zâmbitoare si mai feminina. Cel putin asa spune lumea :).

11800288_1086722478023268_5709206965796611528_n 11041166_850094981741855_4975644680837277641_n 11738137_1086123674749815_5190394962787798738_nvavaly1

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.