Mâncare, hrana, afacere, arta
De când au aparut emisiunile culinare tot poporul este pasionat parca de gatit. Vorbesc de emisiunile de la noi din tara. Nu cunosc impactul pe care îl au aceste emisiuni în afara dar sunt sigura ca si acolo sunt la mare cautare si audienta.
Recunosc, si eu îmi petrec destul de mult timp urmarind emisiuni culinare atunci când nu am altceva de facut. Vorbesc de emisiunile de pe Tv Paprika, nu de cele de la noi, de tip concurs.
M-am uitat si la acelea, ma mai uit din când în când, dar mi se par asa de exagerate si datatoare de o stare de stres ca prefer sa le evit.
Am vazut de curând o emisiune tip concurs pe Tv Paprika, o emisiune în care câtiva tineri consacrati deja ca chefi, se luptau sa obtina o bursa de studiu la un renumit restaurant. Atitudinea celor care îi jurizau, felul prietenos în care le vorbea, faptul ca îi trata ca pe niste egali ai lor mi-au confirmat înca o data masura cu care ar trebui sa judecam emisiunile de acest gen de la noi din tara.
Stau si ma întreb de ce se promoveaza în continuare învatarea prin frica, prin teroare, de ce se promoveaza atitudinea umila a celui ce doreste sa afle, sa se perfectioneze versus atitudinea de atotstiutor a celui care prin prisma experientei si a vechimii în domeniu se presupune ca e mai cunoscator? Ce ai de câstigat si cât de bine îti poti însusi niste cunostinte daca esti stapânit de teroare? Oare nu are fiecare om valoarea lui si chiar si acei jurati ar putea învata ceva de la cei veniti sa se perfectioneze? Eu sunt convinsa ca da, asa cum un adult are de învatat de la un copil.
Revenind la emisiunile culinare din afara eu am constat ca acei bucatari nu sunt stapâniti de tabuuri si conditionari, nu tin cu tot dinadinsul sa promoveze doar mâncarea sanatoasa sau asa considerata sanatoasa. Folosesc cu încredere toata gama de ingrediente, fara a face exces de unele în detrimentul altora. Respecta însa proportia conform careia langa fiecare bucata de carne se afla si o portie zdravana de legume, de salata inteligent si placut combinata.
Ma uit la diversitatea de produse din carne pe care o folosesc, la diversitatea de plante aromate, de legume si fructe si ma întreb când oare am ajuns noi, românii, asa de preocupati doar de mâncarea sanatoasa când de fapt bugetul nu ne permite sa mâncam asa cum promovam.
Ieri am aflat si eu ca “în sfârsit” s-a declarat oficial ca produsele din carne procesata sunt cancerigene. Asa pur si simplu. Fara selectie, fara a se da exemple concrete despre ce produse e vorba, despre componenta lor si altele. Mezelurile sunt cancerigene si punct.
Iar eu vad cu câta încredere gatesc bucatarii celebri folosind carne procesata, cât de apetisant o prezinta si includ în retetele lor încât stau si ma întreb cine are interesul sa strecoare atâta frica si paranoia în mintile noastre?
Da, carnea procesata e periculoasa. Da, mezelurile sunt periculoase. Dar de ce? Nu cumva de vina sunt acele adaosuri de consevare, colorare si aromare care sunt chimice, interzise si despre care stiam cu totii de ani de zile ca nu sunt sanatoase? De ce e mai simplu sa emiti un asemenea verdict în loc sa cauti solutii pentru ca aceste produse sa nu mai reprezinte un pericol pentru sanatatea populatiei?
Pâna la urma a gati trebuie sa fie o placere, chiar o arta, iar o gospodina chiar poate fi artista în propria bucatarie. Dar cu ce sa faci arta culinara daca informatiile se bat cap în cap, daca gama de produse pe care îndrazneti sa o mai consumi se reduce tot mai mult, daca frica îti este strecurata zi de zi prin stiri aberante pe care nu le controleaza nimeni?
Dupa ce ca mâncam extrem de putin diversificat mai suntem bombardati si cu tot felul de stiri aberante. Iar emisiunile culinare de la noi sunt si ele sub semnul fricii si al umilintei.
Nu sunt paranoica, ba dimpotriva, dar nu ai cum sa nu constati toate astea ce se întâmpla lânga noi.
