Cum am ratat 1 iunie anul asta
O zi ca oricare alta dar o zi speciala totusi. E ziua copilului. 1 iunie, o lume minunata, baloane, veselie, desene pe asfalt, din astea. Planurile nu erau facute, ne-am bazat pe improvizatie si pe ce va aparea peste zi. Cadourile erau stabilite. De fapt cadoul pe care si-l dorea Dante si pe care i-l promisese tati: un skateboard ca e la moda si ii place.
Mofturile de dimineata, trezitul cu greu, mersul la scoala, ora de dupa in parc. Un pic de suparare ca nu se joaca fetitele cu el. Impacare si cules de melci. Mama face baloane de sapun. Copiii le ignora cu desavarsire. Parca e mama mai copil decat copiii….
Somnul de amiaza, trezirea cu greu si mofturi muuuulteee. A visat copilul ca ii cumparase deja tati skateboard si trezirea nu a fost placuta cand a vazut realitatea.
Din pacate realitatea avea sa fie si mai enervanta.
Am plecat in Careffour, unde stiam ca erau cu nici doua saptamani in urma multime de skateboarduri pentru toate varstele si buzunarele. Ochisem deja unul mic pentru el, la un pret rezonabil. Nu i-l cumparasem pentru ca era conventia sa stranga el jumatate din bani si restul punem noi. Nu era o avere dar ne, parintii si lectiile lor.
Ajunsi acolo am privit uimiti rafturile goale. Mai erau cateva dar mari, mult prea mari pentru puterile lui. De dragul de a primi ceva era dispus sa il ia si pe ala mare. Dar iarasi, parintii si teoria lor: nu luam mare ca nu vei putea merge pe el si nu vei mai fi incurajat sa incerci si va zacea prin casa degeaba.
Am plecat la colindat prin mall, prin magazine, la cascat gura. Era si un spectacol pe undeva pe la spatiul de joaca, ceva cu Elsa. Nimic interesant pentru Dante, pentru Horia nici atat.
Ne-am prostit, am ras, ne-am uitat la una alta.
Noriel, magazinul in care daca il uit pe Dante nu am nici o grija, tot acolo il gasesc :))). Ochise de ceva vreme o figurina Minicraft, noua lui pasiune. Si-o dorise cand o vazuse dar parea ca uitase de ea. Acum si-a amintit ca o vrea, dar nu prea convins. Eu i-am zis sa mai asteptam totusi, sa luam skateboard si apoi figurina, in functie de ce bani mai raman. N-a insistat prea mult, parea impacat cu situatia.
Am savurat mancat cu totii o pizza cu de toate , mai putin gust. Nu-mi mai trebuie curand produsul asta.
Pana la urma am umplut tolba cu ceva hainute, cate una pentru fiecare, vara e aproape si stocul trebuie reinoit: unii au mai crescut (cei mici), altii s-au mai ingrasat (cei mari).
Nu a fost cine stie ce sarbatoare, cine stie ce petrecere sau amintire dar a fost o zi petrecutta in patru si asta a contat. In mintea mea, desigur.
Razmerita s-a declansat odata ajunsi acasa. Era deja seara, tarziu, eram obosita, nu-mi trebuia decat somn. Ti-ai gasit. Dante si-a dat deodata seama ca el nu s-a ales cu nimic din ziua asta. Nici un cadou, nici o jucarie.
Si da-i si plangi, si da-i si reproseaza, si da-i si vorbeste si suspina. Toate reprosurile din lume, toata vina asupra noastra.Cei mai rai parinti eram noi, ca nu i-am luat figurina de la Noriel, ca nici skateboard nu i-am luat. Eventual sa ma duc inapoi la magazin sa-i iau macar figurina, chiar daca deja era inchis.
Lacrimile si suspinele lui ma dor. Ma consuma, ma epuizeaza, simt nevoia sa ii vorbesc, sa ii aduc argumente, sa ii explic. Isi pune patura in cap, nu vrea sa vada pe nimeni, nici un argument numai are logica si nu in linisteste. Nu conteaza ca e noapte deja, nu conteaza ca nu am nici o putere sa dau timpul inapoi, ca nu pot umple rafturile. Tot ce conteaza e ca nu au iesit lucrurile asa cum a vrut, desi nu stie nici el exact cum a vrut.
Pana la urma mi-a venit ideea salvatoare: nu e vorba doar de o zi a copilului. e vorba de o luna a copilului. Nu trebuie luata in considerare doar ziua de azi. Ci toata luna. Sau fiecare zi in parte. Orice zi poate fi ziua copilului.
Cu asta s-a mai linistit. Ne-a mai iertat. A adormit cu greu, framantat de planuri si calcule. Am adormit cu greu, epuizata de explicatii si argumente.
Si totusi ceva tot i-am cumparat ieri. Carti. Dar vor veni azi sau maine. Dar ce mai conteaza. Fiecare zi e ziua copilului :).
Nu mai bine ca la noi nici nu e bagata in seama ziua asta? :))))
Oricum, vorba ta, fiecare zi e a lor, totul se invarte in jurul lor 🙂
dupa 7 ani de mamicceala cred ca deja am obosit de chestia asta cu sarbatorile, cadourile, alegerea lor, imbulzeala la evenimente. prefer sa bem un ceai si sa mancam o prajitura si gata :).
grijă mare cu dante! cum a apărut și horia în viața voastră, posibil să își manifeste supărarea de a nu mai fi copilul unic prin astfel de manifestări. dar te știu mamă înțeleaptă și sunt sigură că va reuși să echilibrezi situația. exact cum spuneai, aproape că nici el nu știa ce a vrut. 🙂
bine că mi-ai amintit de noriel. și eu am promis încă o figurină minecraft la mânz și cum mâine e ziua lui de naștere (am exagerat cu darurile pentru el anul ăsta, tot în ideea că la sfârșitul lunii plecăm în vacanță), să mai adăugăm o cheltuială… 🙂
deci tu ma intelegi cum e cu figurinele astea 🙂
daaa, e mare grija la noi in casa, zici ca suntem doctori in psihologie si eu si mihai de cand cu horia.suntem atenti, ne impartim, facem echipa. uneori ne mai scapa si noua unele detalii dar remediem din mers.