Diversificare cu relaxare
Ma intalnesc de multe ori in parc cu mame sau bunici care ma intreaba despre cum am diversificat copilul, daca mananca, daca ii place. Dar prima intrebare pe care o primesc frecvent este aceea daca i-am dat măr cu biscuiți la diversificare. Când aud intrebarea asta imi vine sa fac doua actiuni: să fug și să nu mă mai uit în urmă sau să mă așez si sa povestesc vreo doua ore, dupa care sa las o lista cu surse de informare pe acest subiect. Nu pentru că mărul cu biscuiți în sine ar fi cel mai rău, ci pentru că în spatele întrebării se ascunde de cele mai multe ori o acuta lipsă de informare.
Imi este uneori aproape imposibil sa pricep cum, in epoca internetului, copiii sunt diversificati dupa aceleasi vechi metode, de cele mai multe ori chiar sub îndrumarea medicului de familie.
Diversificarea se face cu relaxare
De fugit nu fug, dar incerc sa le vorbesc mamicilor in primul rand despre relaxare. Despre cat de important este felul in care ele privesc aceasta etapa si cum o transmit copiilor. Apoi le povestesc despre cum a fost la noi, ceea ce voi face si mai jos.
În primul rând bebelușul a fost cu noi in bucatarie mai ales dupa varsta de patru luni. Ritualul de luat masa se face in familie, iar micuțul face si el parte din familie. Scopul acestei etape este de a-l pregati si de a invata prin observatie.
Copilul mic observa si imita. Faptul ca urmareste lingura si ca mesteca si el nu inseamna ca ii este pofta, ci inseamna ca invata si repeta.
Avand copii nascuti toamna, diversificarea s-a produs in plin sezon de fructe si legume proaspete. Am apelat cu incredere la acestea. Caise, nectarine, piersici, cirese, chiar si capsune, au fost printre preferatele noastre, in detrimentul merelor vechi din toamna sau a bananelor aduse din export.
Dovlecelul, morcovul nou, pastaile, mazarea si toata bogatia de pe tarabe poposeste in bucataria noastra vara si implicit se regaseste si in meniul copiilor.
Cum si cu ce incepe diversificarea
Pentru ca Horia a facut un episod de bronsiolita chiar cand a fost momentul diversificarii, l-am lasat in pace pana cand a fost pregatit sa manance si sa accepte gusturi noi. Din aceasta cauza, avand in vedere tratamentul intens pe care l-a primit in spital, am preferat sa ii introduc carnea mult mai tarziu decat in schemele de diversificare.
De altfel am trecut foarte repede peste etapa de piure de bebelusi si supe strecurate. Am luat alimentele pe rand, asa cum se specifica in schema de diversificare, incepand cu legumele. Dar, pentru ca am constatat ca nu ii place piureul simplu, mai ales morcuvul era cel pe care il respingea, am trecut destul de repede la mancare combinata, gatita pentru noi. A fost succes total. Avea deja sapte luni si era pregatit pentru gusturi mai pregnante.
În primă fază am avut și eu tendința să spun că ce mă fac, nu îi place supa, nu îi plac legumele, va fi mofturos. Apoi m-am calmat, nici nu am insistat dar nici nu am renunțat. I-am dat în continuare să mănânce alături de noi. Găteam tocănițe simple, legume la cuptor, fără sosuri complicate. Ciorbele si supele nu sunt o prezența obligatorie la noi, avand perioade când nu se mâncau si atunci luam o pauză și nu le mai găteam.
Faptul ca eu nu gatesc cu carne e un plus care mie mi-a dat relaxarea necesara pentru a nu mai gati separat pentru cel mic si pentru noi. Carnea o gătesc separat de câțiva ani încoace și ne e mult mai bine așa. Sigur, sunt si mâncăruri care presupun carne, dar in general la noi mancarea fără carne e baza.
La fructe nu au fost restrictii de nici un fel, profitand din plin de cele de sezon.
Iaurturile au fost urmatoarele pe listă si au fost acceptate cu totala bucurie. Nu le-am combinat cu nimic in prima fază, apoi am trecut la cereale tip musli pentru bebeluși si, cand a mai crescut, la fel ca si la copilul mare, am ales cereale tot simple, gen fulgi de porumb sau musli cu fructe uscate.
Brioșele și biscuiții de casă sunt ușor de făcut și sunt foarte bine acceptate de către copiii mei. Nu am făcut însă o obsesie din asta, adaptându-ne situației, conjuncturii și bugetului de cele mai multe ori.
Copilul nu ”trebuie” sa manance anumite alimente pentru ca asa vrem noi, ci pentru ca simte el nevoia de ele.
Nu m-am cramponat niciodata pe faptul ca ”trebuie” sa manance un anume fel, ca trebuie sa manance doua feluri la o masa sau ca e mofturos daca refuza anumite gusturi.
Chiar dacă la o masă a părut că nu îi place mâncarea, l-am lăsat în pace să exploreze gustul, textura, să se joace. Până la urmă tot a mâncat din ea atât cât a simțit că are nevoie.
Am adaugat in mancare plante aromate, gen busuioc, maghiran, coriandru, leustean, patrunjel si altele.
Despre apa
I-am dat apa din canuta sau pahar normale, fara cioc sau pai. De la opt luni a baut perfect normal cu ele. Am apelat la o cana cu ventuza aparuta recent pe piață pentru că se stie placerea copiilor pentru a varsa si se uda, iar la drum e de preferat sa o folosim pe aceea. Este ideala si pentru ca da senzatia ca bea din cana normala, prin forma si prin felul in care curge apa.
Copilul sta la masa in scaunul de masa, ia masa alaturi de noi. Nu mancam pe rand, nu tinem copilul in brațe.
Incet, incet Horia (la fel ca si Dante) a invatat sa manance singur. Copiii au aceasta dorinta, vor sa apuce ei lingurita, exerseaza sa duca la gura inca de la primele mese. Depinde foarte mult de noi, parintii, cata disponibilitate avem sa ii lasam, sa suportam sa ii vedem murdari si sa curatam apoi totul in jur.
Cu toate aceste riscuri eu l-am incurajat sa manance singur. Drept urmare la un an deja manuia cu siguranta lingurita iar acum la un an si jumatate nu trebuie sa mai curăț gresia de sub scaunul lui după fiecare masă.
De mare folos ne-a fost si ne este babețica cu buzunar, care colecteaza ce nu ajunge la guriță.
Diversificarea nu inseamna strict inceperea operatiunii de a manca, nu inseamna acea zi de cand implineste 6 luni, diversificarea este un proces care se intampla pe parcursul mai multor luni, chiar pana la un an. De aceea ajută mult o atmosferă relaxată, liniștită vis-a-vis de această etapă și o abordare cât mai firească.
In ceea ce priveste alimentele alese nu sunt eu in masura sa dau sfaturi sau indrumari, dar trebuie sa fim sinceri ca sunt foarte multe surse de informare, ca sunt o multime de carti si reviste pentru copii cu idei de meniuri sanatoase si diversificate. Eu am adaptat informatiile astfel incat sa se potriveasca familiei noastre si bugetului nostru. Suntem deschisi la a incerca alimente noi, am descoperit astfel tapioca, cous cous ul, uleiul de cocos, pudra de roscove si altele datorita informarii privind alimentatia copiilor. Piata este plina acum de alimente sanatoase si e pacat sa ramanem tot la ce ne invata bunicile sau mamele noastre. De ce sa nu profitam de timpurile in care traim?
Cateva surse de informare utile: siteul de diversificare, canalul de youtube Crina Coliban, diversificare echilibrata.
Un articol fiiix pe gustul meu! Total de acord.
Iar cana o vreau si eu, o sa dau comanda de ea.
Hugs!
cana e geniala :).
ma bucur ca ti a placut articolul.
Aşa ar trebui să fie …cu relaxare! Mă bucur că vouă v-a ieşit. Eu am început relaxată, m-am ambalat cu stres pe parcurs şi așa am rămas. Acum la 3 ani ora de masă tot cea mai disprețuita rămâne cu tot cu joc, cu nu stresez copilul…😊Sper să se schimbe relația fetei mele cu mâncarea.
si copiii se schimba pe parcurs iar noi trebuie sa ne adaptam. acum cel mare al meu face mofturi si se stramba la aproape orice mancare. carnea e câh, ciupercile, toate. doar pastele ii mai plac.il las si eu in pace. isi va reveni. succes si tie!
Mi-a plăcut mult articolul tău, ai perfectă dreptate, diversificarea este un proces de durată și trebuie răbdare!
mai ales rabdare trebuie :). ma bucur ca ti a placut.
Ce frumos! Din pacate, la Ana, eu nu am facut diversificare cu relaxare. Daca as mai avea un bebe l-as autodiversifica, desi cred ca maica-mea ar face atac de cord 🙂
cine o pune sa se uite? pe mama ta zic :)))
sunt sigura ca acum ai proceda diferit. hai, treci la treaba!
Si mie mi-a placut articolul si abordarea mea. Nici nu mai imi amintesc prea bine(incredibil cat de repede uitam), dar nu am avut probleme la diversificare. Stiu ca am inceput cu multe piureuri in care introduceam tot felul de legume. Le-a acceptat usor. Cand s-a mai marit avea o grija: sa nu mai pun morcovi in ele 🙂 Iata ce repede a trecut timpul! Stii cat imi place de Horia, da? Nu am avut bavetica cu buzunare asa de largi, acum vad prima oara. Utila, asa e!
culmea e ca eu nu prea am uitat de la Dante. nu stiu daca s a u reactivat amintirile odata cu horia, cert e ca mi am amintit multe. ma tot intrebaa o prietena cum de mi amintesc, imi mai zic mamici ca ele au uitat unele aspecte. eu nu prea am uitat :).
pe vremea cand il aveai tu pe Mihnea mic nu erau atatea informatii si ai actionat mai mult instinctiv dar probabil mult mai mult conform zilelor noastre nu zilelor din tineretea bunicii. eu cam assta am vrut sa subliniez in articol :).
ei, Horia e o figură, ce pot sa mai zic.
foarte echilibrat ai scris. Ma bucur ca v-ati descoperit armonia!
in general sunt destul de echilibrata si asta m a ajutat si in alimentatia si diversificarea copiilor 🙂