De Ziua Marinei 2017
M-am trezit cu energie de dimineață și cu chef de plimbare, așa că am plecat cu toții moțați și dichisiți pe Faleza Dunării. Se cunoaște că de la o vreme dorm și eu ca omul câte o noapte întreagă, nu pe bucăți. Înțărcarea blândă a lui Horia funcționează așa că somnul este cu totul altul.
Am ajuns la faleză și am asistat la ceremonia de deschidere, la discursul oficial și anunțarea activităților ce urmau a se desfășura. Eu cu cei doi copii pe mal, tati la datorie pe navă.
Pentru că tot eram odihnită și cu energia la mine am surprins în poze momentele care au marcat ziua, paralel cu ce se desfășura pe apă.
Întâi m-am delectat cu o cafea la nisip. Tare mi-a plăcut ideea celor doi soți care aveau o mașină plină cu tot felul de chestii și din care improvizaseră o tarabă cu un dispozitiv pentru prepararea cafelei. A fost gustoasă, mai ales pregătită sub privirile curioase ale lui Dante.
Ne-am înarmat cu săbii de lemn pentru năzdrăvanii mei care au încins o luptă pe cinste. Trupele de uscat se antrenau de zor in timp ce pe apa tunurile bubuiau asurzitor.
Horia a tinut pentru cateva minute palariuța pe cap, ceea ce este un record. Mai ales ca a stat si la o sedinta foto.
Ne-am jucat si de-a cucu-bau si Hampty Dampty profitand de un loc liber si un zid.
Până la urma am primit permisiunea să urcăm și la bordul navei, să îl vedem pe tati frumos imbracat si sa facem poza traditionala in familie. Pe rand, cum s-a putut, pentru că Horia era tare curios să vadă ce e pe acolo și nu prea avea stare.
Obosiți și sătui de joacă ne-am întors acasă pentru masa de prânz, ordine prin casă și odihnă.
Spre seară tot nu am avut stare și am mai dat o tură pe faleză. Nu prea a fost inspirată ieșirea, având în vedere că era puhoi de lume venită la spectacol, dar ne-am strecurat cum am putut, ne-am mai fâțâit de colo-colo, am reevaluat marfa de la târg renuntând la achizitionarea câtorva produse pe care pusesem ochii. E strategia mea de multa vreme: nu cumpar din prima ceva ce ma incanta, revin si a doua zi pentru o reevaluare a necesitatii si calitatii.
Dar tot ne-am bucurat de plimbare, mi-am scos si margelele luate cu o seara inainte de la o doamna cu tot felul de minunatii din pietre si pietricele. Am mancat colac secuiesc (prea scump pentru gustul meu si față de alte ocazii), băieții și-au mai luat o pușcă (parcă nu avem destule deja), Horia s-a bucurat de apa de la fantani si de luminile ce isi schimba culoarea. Nu am poposit prea mult de teama intunericului si a multimii ce se tot aduna. Cu doi copii nu prea e de stat.
A fost o zi plină în care pur și simplu am avut chef să fac poze și să înregistrez fiecare moment. Ne-am bucurat să fim împreună și să petrecem simplu timpul acestei zile.
Ce zi frumoasă aţi avut voi! La cât mai multe astfel de zile!
Eu nu mă pot opri din a mă minuna de cât de mult au crescut băieţii! 😯
Multumesc mult! Cresc dragii de ei, ca doar ce treaba au :).
Ne facem viata frumoasa din lucruri mici, fara multe pretentii.
Ce familie frumoasa sunteti !
Multumim mult Irina!