De ce nu respectă adolescenții locurile de joacă în care au crescut?

De ce nu respectă adolescenții locurile de joacă în care au crescut? De ce vandalizează centrele de activități? De ce confundă spațiul destinat copiilor mici cu spațiul destinat fumatului și consumului de cafea și alcool?

Sunt întrebări la care căutăm răspunsul de câte ori vedem comportamentul tinerilor care invadează după ora 22 spațiile în care cei mici își petrec timpul ziua.

Dar dacă privim cu atenție la mesajele pe care le transmitem copiilor nu prea e de mirare comportamentul lor peste ani. Dacă privim cu atenție mediul în care cresc nu prea ar trebui să ne mire lipsa lor de respect.

De când sunt mici și îi ducem la locul de joacă începem să le spunem:

  • nu pune mâna că e ruginit
  • nu pune mâna pe aia că e murdar
  • nu te duce acolo ca e mizerie
  • nu te băga în bălăriile alea
  • nu te așeza pe jos că te murdărești de praf
  • nu te juca cu câinele că muşcă
  • nu te așeza pe iarbă că ne dă amendă!

Copilul privește în jur și vede:

  • adulți care aruncă chiștoace de țigări pe unde le vine (pentru că nici nu prea au unde, nu e nici un coş sau loc pentru fumat în locurile de agrement)
  • adulți care își lasă paharul de plastic lângă bancă (deși coșul e la un metru distanță)
  • adulți care ”uită” ambalajul pe banca pe care a stat
  • adulți care ”scapă” ambalajul pe jos
  • adulți care trec nepăsători pe lângă gunoaie, pe lângă situații sau oameni aflați în nevoie
  • adulți care rup crengi
  • adulți care țipă și se înjură.

 

Copilul crește. La școală învață că nu este bine ”să facă” multe din cele pe care le vede la adulții din jur. Respectă cu strictețe în primii ani, are chiar curajul de a atrage atenția părintelui care se mai abate de la regula bunului simț.

Dar părintele e obosit, e grăbit, agasat. Îl repede pe copil, îi spune să tacă, îl smucește. Adultul necunoscut îl ignoră.

Apoi copilul devine adolescent și începe și el să copieze. Pentru că adulții din jur îi sunt modele. Oricâte vorbe ar fi auzit tot degeaba. Puterea exemplului bate cuvântul.

Copilul devenit adolescent și mai apoi tânăr începe să fumeze, să bea cafea sau alcool. Nu are bani de terasă, nu are chef să plece de lângă casă, de lângă scara blocului. Unde să se ducă?

Se duce în parcul de lângă bloc de unde tocmai au plecat copiii.

Și de ce nu s-ar duce acolo? Ce ar avea de respectat în spațiul în care o copilărie întreagă i s-a spus că nu e curat, nu e frumos, nu e nimic de respectat și de protejat?

E ca un cerc vicios din care nu văd ieşirea decât luând totul de la zero: educarea adulţilor – prin legi care să fie şi aplicate, educarea copiilor prin puterea exemplului şi, mai ales, reconstruirea parcurilor după norme şi criterii moderne, demne de a fi luate în considerare şi de a satisface adevăratele nevoi de recreere pentru toate vârstele. Parcurile nu sunt doar pentru copii. Ele trebuie să ofere şi celor mari momente de recreere, de destindere, de solicitare fizică. Poate în felul ăsta adolescentul va alege să faca două trei exerciţii de căţărat decat să îşi aprindă o ţigară.

Nu e utopie, e realitatea altor locuri. Cum este chiar în oraşul vecin, Galaţi, unde copiii nu s-au plictisit o clipă la un loc de joacă şi nu au fost tentaţi nici o secundă să se aşeze pe bancă şi să se joace pe telefon.

Vavaly

Scriu de peste 10 ani pe blog, promovez oameni, idei și frumos, mă bucur de viață, îmi place să mă joc iar din această joacă să ofer și altora inspirație. Dacă sunteți în căutare de creator de conținut, obiecte decorative sau bijuterii cu perle, eu sunt aici pentru voi. Ma gasiti si pe Vavalyart pe Facebook, Vavalyart si Vavaly pe Instagram.

4 thoughts on “De ce nu respectă adolescenții locurile de joacă în care au crescut?

  • September 29, 2017 at 7:41 pm
    Permalink

    Of, Doamne. Si in parcul nostru sunt multi adolescenti care beau bere, fumeaza, arunca hartii pe unde apuca… asa trist mi se pare. Parcurile, de fapt, mi se par triste…

    Reply
    • September 29, 2017 at 8:16 pm
      Permalink

      tocmai de aceea am şi scris asta. pentru ca a fost concluzia dupa o vara de observat. e mare pacat ca un loc care ar trebui sa fie vesel si sa rasune de rasete de copiii e de fapt tern si fara atractivitate. copiii mici se bucura, ei nu stiu, dar atmosfera generala e departe de ce ar trebui sa fie.

      Reply
  • September 29, 2017 at 7:52 pm
    Permalink

    Ce curate sunt instalaţiile din pozele tale. La noi sunt toate scrise cu markere, ştii doar că am încercat să curăţăm un tobogan. Adolescenţii care vin la noi în parc mai mult stau separaţi de zona de joacă, e şi o zonă doar cu bănci. Sunt prea ocupaţi să se pupe, să butoneze telefoanele şi să fumeze, mai ales că e şi un liceu aproape.

    Reply
    • September 29, 2017 at 8:15 pm
      Permalink

      Instalaţiile acelea sunt de noi, zona nu e foarte vizitată. Dar şi faptul că sunt atractive din punct de vedere fizic cred că duce la acest lucru.
      Tocmai asta mi a placut in bucuresti, faptul ca locul de joaca efectiv este separat de cel de agrement pentru alte varste. la noi e amestecat, mama care supravegheaza sta pe banca, pietrisul sau nisipul sunt peste tot şi de aici iese mizerie şi nepăsare.
      stiu că a remarcat şi Dante faptul că sunt scrise cu markerul la voi si a spus ca el ar da o lege sa nu mai fie voie sa fie asa :).

      Reply

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: