Operațiunea ”termoizolarea peretelui”

Înțelepciunea din bătrâni spune să îți faci vara sanie și iarna car. Da, așa făceau bătrânii noștri  care erau mai calculați și mai organizați. Noi însă vorbim o vară întreagă că trebuie să facem un anume lucru și până le urmă ne apucă iarna tot cu el nefăcut.

Așa s-a  întâmplat și când am hotărât să izolăm camera dormitorului mare.  Am tot vorbit în vară că trebuie să facem dar nu am făcut nici măcar în toamnă. Abia când a dat frigul și pereții au început să ”înflorească” ne-am gândit mai serios la treaba asta. Deși apartamentul are certificat energetic, totuși izolația acelui perete aflat în vânt și ploi se cerea făcută.  Ne-am gândit am zis, nu am și acționat. Ba că e soțul plecat, ba că e copilul prea mic, ba că e laie ba că e bălaie. Zilele treceau și noi tot nimic nu făceam.

Asta până într-o zi când am pus eu mâna pe internet și pe telefon și am început să caut meșter. Din om în om, din informație în informație am reușit să găsesc și omul potrivit. Cum se tot întâmplă de o vreme eram doar eu acasa, adică și bărbat și femeie. A venit omul, a văzut, a măsurat, a făcut lista de materiale, a dat niște prețuri și cam asta a fost tot. Am luat lista, m-am uitat la ea, am citit cu voce tare și am declarat că sunt limbi străine și nu-mi bat capul.

Până la urmă a venit și șeful casei să ia problema în mâini și bugetul la rectificat. Am decis că nu e de mine această etapă, eu îmi văd în continuare de copii și gospodărie. Habar nu aveam eu că toate aveau să se dea peste cap doar pentru un simplu perete de izolat.

Pentru că circul abia atunci a început. Nu era de ajuns să acoperim și să eliberăm un pic camera ci au fost multe de făcut. Aproape că a trebuit să o golim.

Și iată-ne deci cum începem să cărăm și pătuț, și saltea de pat matrimonial și jucării și calabalâc din dormitor în sufragerie. Ce facem cu ele? Unde le punem? Unde le îngrămădim? Claie peste grămadă în sufragerie, salteaua a aterizat pe canapeaua desfăcută, pătuțul a devenit depozit de tot felul de chestii și chestiuțe.

Am uitat să zic însă că toate astea s-a făcut având un copil de un an nedumerit de toate câte se întâmplau și încă unul de 8 ani mofturos și enervat că el nu are liniște, că unde își mai face el temele, că ce e nebunia asta. Deși are camera lui în care nu am depozitat nimic și nu am mutat nimic.

Ba, colac peste pupăză, celui mic îi ieșeau și vreo două, trei bucăți de dințișori. Febra, nopți nedormite, plânsete, ținut non stop în brațe au acompaniat acele zile.

Venea meșterul dimineața și mă găsea cu copilul în brațe (în sistem de purtare de fapt). De câte ori mă vedea peste zi eram cu copilul atârnat de mine. La un moment dat chiar m-a întrebat: dar copilul ăsta nu stă decat așa. în brațe? Cam da, nu prea era de lăsat nici când dormea (dacă dormea).

Soțul, ca orice gospodar care se respectă, venea, băga capul pe ușa dormitorului, vedea ce se întîmpla acolo câteva minute, dădea bună ziua meșterului și cam atât era totul.

Nici noaptea la somn nu a fost mai plăcut. Copilul mare a vrut și el să doarmă pe salteaua cocoțată pe canapea. Și iată cum, dintr-o dată, nu mai aveam trei camere la apartament ci una singură. Stăteam claie peste grămadă într-o singură cameră. Balamucul era în toi. Ba au mai fost și sf Andrei și 1 decembrie, zile libere, cică de sărbătoare. Numai sărbătoare nu era la noi. Parcă ne întorsesem în vremurile în care locuiam într=un apartament cu o cameră. Doar că atunci nu aveam doi copii și o pisică.

Vă spun, a fost ceva de ”vis”. Până la urmă s-a terminat operațiunea de izolare, omul și-a făcut treaba, și-a luat banii și a plecat. Eu? Am rămas uitându-mă la ce a rămas în urmă: saci cu materiale, praf cât să îl aduni cu lopata, resturi de materiale de construcție. Soțul mi-a spus clar: eu nu car astea de aici. Scoate-ți bagheta magică și descurcă-te!

Și mi-am scos-o, ce era să fac? Pe banii lui, desigur. Doar nu credeați că pe cârca mea. Eu aveam deja un copil care avea grijă zilnic de cârca mea.

Probabil voi sunteți mai norocoși și stați într-un bloc care a avut parte de o termografie și s-au luat și măsuri pentru izolația corespunzatoare a întregului imobil și nu va mai trebui să treceți prin toată aventura asta a noastră. Acum, privind în urmă, nu mai pare chiar așa de rău și chiar ne amuzăm când ne aducem aminte cum au fost acele zile.

Articol scris pentru SuperBlog Spring pentru Certificat Energetic.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *