Bali, Bali, Bali

Pulovere, pantaloni, geacă, fular, mănuși. Prinde copilul, înghesuie copilul în haine, îmbracă-te și tu. Transpiră, ieși  în frig, în vânt, în zăpadă. Martie. Când vine vara? E mai bine vara? Cald, uscat, prea cald, prea uscat.

Bali. Bali. Bali.

Zăpadă, ploi, furtuni, ghețuș. Panică, știri alarmante, cod portocaliu, roșu. Oameni alarmați, știri ne-știri, măsuri alandala.

Bali. Bali. Bali.

Trafic, claxoane, aglomerație, supermarket, marketing, lumini năucitoare, bip bip, țiu țiu, case de marcat, atracții pentru  mari și mici. Ne mai oprim și în magzinul ăsta. Mai luăm și de aici ceva. Uite o promoție. Vreau o jucărie! Stai că am uitat să cumpăr unt! Du-te tu înapoi, eu te aștept aici cu copiii. Vezi că fuge cel mic! Unde te uiți?

Bali. Bali. Bali.

Weekend. Televizor, filme, leneveală, gătit, spălat, curățenie. Mă doare spatele. Nu am avut timp nici să îmi trag sufletul. A fost weekend. Care weekend? Rutină, nervi, stres, planuri de vacanță. Care vacanță?

Bali. Bali. Bali.

Vacanță. Bagaje, mașină, scaun auto, centuri de siguranță. Nervi, oboseală. La munte? La mare? Galagie. Aglomerație. Pensiune. Nu prea curat. Data viitoare căutam ceva mai scump. Nu are loc de joacă. Hai în altă parte. 5lei porumbul fiert. Tarabe, gălăgie, nisip murdar, aglomerație. Unde stăm? Ne-am prăjit. Înapoi la hotel. Mi-e foame. Nu cumpărăm de aici că nu pare sigur. Mai bine luăm o pitza. Eu vreau fructe de mare. Mai bine lasă.

Bali. Bali. Bali.

Nu fugi pe plajă că te pierzi. Vezi de copil. Vezi de jucării. Vezi de bagaje. Hai acasă. Trafic, scaun auto, oboseală. Din nou la muncă.

Hai la munte. Tot bagaje, tot trafic …. tot aia.

Bali. Bali. Bali.

Biserici închise. Fii bun ca să îți fie bine în viața de apoi. Apoi când? Ritualuri stricte, fețe triste, oameni încordați, încruntați, încrustați cu griji și supărări. Unde au dispărut zâmbetele?

Bali. Bali. Bali.

Exact. Uneori cred că toate zâmbetele au plecat în Bali și aici nu au mai rămas deloc. Acolo au plecat oamenii fericiți să își găsească liniștea, să își găsească comuniunea cu natura, să se regăseasca spiritual, să trăiască ziua de azi, nu pe cea de apoi.

Ce e Bali? E locul despre care citesc din când în când și pe care îl pun în balanță cu ceea ce trăiesc aici. E locul în care ospitalitea nu e doar un cuvânt ci e un mod de viață. E locul în care templele sunt pline de culoare, de flori, în care piatra vorbește cu cerul și cu apa iar ritualurile sunt pline de viață, de speranță, de bucurie, sunt însoțite de cântec și de dans.

Bali e un SPA- nu doar pentru trup ci și pentru minte și suflet.

Urmăresc pe rețelele de socializare câțiva oameni care au ales să aibă parte de vacante speciale în Bali sau care chiar s-au mutat acolo. Încerc să ghicesc dincolo de pozele frumoase, dincolo de cafelele dimineților relaxate și de fructele atent așzate pe farfurie. Dar nu, nu mă înșel. Se simte acel ceva, se simte relaxarea și liniștea, se simte atenția pentru detalii și știința de a trăi azi, aici, acum.

Fiind așezată într-un relief vulcanic insula i-a învățat pe oameni ceea ce noi uităm în cultura noastră occidentală: să se bucure de fiecare răsărit de soare, să mulțumească cu smerenie naturii, să trăiască în acord cu natura fără să se plângă și să o sfideze.

Relaxarea vine dintr-o organizare bine pusă la punct, din obișnuința de a face și a acționa. În plină erupție vulcanică oamenii își văd de viața lor,  nu se panichează, turiștii sunt invitați să rămână cu prelungire de viză și oferte generoase din partea hotelurilor.

Cum să nu îmi doresc să cunosc o astfel de lume? Cum să nu îmi răsune în cap cuvântul Bali de câte ori simt că cenușiul din jur mă copleșește? Cum să nu mă las furată minute bune de verdele ce parcă iese din fotografiile celor ce au fost sau sunt acolo?

Cum să nu îmi doresc ca, măcar o dată în viață, să am parte de o așa relaxare încât să fiu cu adevărat eu însămi: fără cutume, fără obligații, fără îngrădiri?

Sigur, eu nu știu cum e cu adevărat acolo decât din povestiri sau imagini, restul completând  cu imaginația mea. Dar tot cred că această dorință și această documentare a mea vor fi spre împlinirea unui vis: destinatii speciale pentru vacante speciale. Iar Bali are ceva special indiferent ce alte păreri ar mai fi despre această regiune geografică. Da, poate că a devenit și ea ca Mamaia noastră: prea aglomerată, prea turistică, prea promovată. Dar nu mă îndoiesc nici o clipă că aș găsi acolo acel altceva la care visez, acea liniște pe care o caut, acei oameni  pe care vreau să îi cunosc, acea pagină de carte la care mi-a rămas gândul de când am citit Eat, pray, love. Doar nu degeaba Elisabeth Gilbert este autoarea cărții Lecții de magie în care vorbește despre creativitate și inspirație. Cum să nu îți găsești inspirația artistică într-o destinatie exotică pentru vacantă specială?

Mă uit la zăpada de afară si apoi citesc pe ecran următoarele cuvinte:

– Alo! Bună ziua! CND Vacante Speciale? Aș dori și eu un bilet dus către Bali. Da, doar dus. Bali, Bali, Bali.

Articol visat și scris pentru Spring SuperBlog 2018 – CND Vacante Speciale.

Alte surse de inspirație: ioanabudeanu.ro.