Roger William Park Zoo – 20 august

Sunt multe peisaje de văzut, activităţi de făcut la locuri de vizitat în acest colţ de lume în care am ajuns numit Rhode Island.

Dacă ne putem mintea în fiecare zi ajungem pe undeva sau facem ceva. Dar libertatea noastră de mişcare se întinde cam atât cât de permite statutul de părinţi cu doi copii. Cam trebuie să ţinem cont şi să alegem ceva în care să fie şi ei implicaţi, să li se potrivescă.

Aşa se face că alegem mai degrabă să vizităm o grădină zoologică decât un mall. Se înţelege însă că şi noi suntem ca nişte copii şi suntem foarte curioşi să vedem ceea ce doar în cărţi sau în filme am văzut.

Roger Williams Park Zoo – 40 de acri de pădure, apă şi viaţă.

Mai mult de 160 de specii de animale îşi au casă în acest loc.

Parcul zoo este administrat de către Rhode Island Zoologycal Society şi de către oraşul Providence.

Prreţul biletelor este 17,95 pentru adulţi şi 12,95 pentru copii. Cei din armată beneficiază de 50% reducere. După cum vedeţi preţul biletelor nu e tocmai mic.

Am pornit pe aleile grădinii şi am încercat să trecem pe la toate căsuţele vietăţilor, fie ele afară sau în habitate închise. 

Una din primele surprize a fost întâlnirea cu Armadilo, sau tatu, cum îl ştim noi. Exista posibilitatea ca vizitatorii să intre şi să mângâie micuţele vietăţi, ceea ce am şi făcut. Mi-au plăcut surprinzător de mult, chiar am glumit şi ziceam că aş lua unul acasă. Exista şi o urnă în care se puteau dona bani special pentru acest animal.

 

De altfel peste tot în grădina zoologică sunt mesaje prin care eşti invitat să donezi, să contribui nu doar la întreţinerea acelui loc ci şi la susţinerea cercetării animalelor planetei, conservării ecosistemului.

Mi-a plăcut la fel de mult şi faptul că era prezentată chiar oportunitatea de a putea să ai un job ca şi cercetător sau lucrător pe teren pentru a cerceta şi conseva animalele. Unul din mesaje suna aşa: am renunţat la jobul meu la birou. Cand eram mic îmi plăcea să mă joc în noroi iar acum studiez animele din junglă. Tare, nu? Vizitatorii au posibilitatea să hrănească girafele sau să desfăşoare alte activităţi de relaţionare cu animalele în schimbul unei sume de bani tot pentru a mări fondul de întreţinere şi îngrijire.

De altfel toţi lucrătorii de acolo care intrau în contact cu vizitatorii păreau că le place ceea ce fac, se vedea chiar că sunt mândri de jobul lor.

Foca nu ne-ar fi prezentat un spectacol de neuitat dacă nu ar fi fost acea fată drăguţă care o îndruma şi zâmbea publicului la fiecare reuşită a partenerei ei negre şi alunecoase.

Se înţelege că am căutat animalele din cărţi, respectiv girafele, zebrele, elefanţii.

Girafele mi-au plăcut nespus de mult, am stat ceva vreme pe lângă ele şi le-am admirat graţia, le-am studiat şi comentat cu copiii tot ce vedeam.

Elefanţii s-au lăsat căutaţi si aşteptaţi pentru ca în final să apară şi ei, atunci când ne îndreptam spre ieşire.

Flamingo au fost pentru mine un vis împlinit. De multă vreme visam să le văd şi acum am savurat din plin momentul, minunându-mă de graţia şi frumuseţea lor.

O mulţime de alte animale şi păsări se ascund printre aleile şi frunzele grădinii. E destul de mare şi necesită ceva timp pentru a trece şi a le saluta pe toate. Nu degeaba la intrare erau cărucioare speciale pentru copii, dar noi   ne-am bazat pe faptul că ai noştri copii rezistă. Data viitoare nu mai facem aceeaşi greşeală. Copiii chiar şi de cinci ani sunt transportaţi în cărucioare alături de fraţii lor mai mici, cărucioarele respective erau special concepute să încapă şi copii mai mari. Horia ne-a dat ceva bătăi de cap şi Dante a resimţit dureri de picioare, aşa că tare bine ne-ar fi prins să îi aşezăm în ceva, mai ales că era deja foarte cald şi mult soare.

Dar chiar şi aşa ne-am bucurat de frumuseţea fiecărui colţişor vizitat.

Un colţ al grădinii ne prezenta câteva din uneltele folosite de către lucrători pentru a hrăni şi îngriji animalele, cu poze ce exemplificau asta.

 

Un pic de răgaz am avut la ferma de animale, un loc interactiv în care copiii chiar se joacă şi se bucură în voie de compania animalelor. Pot mângâia şi chiar peria măgăruşii, căpriţele, pot vedea iepurasi si găini. Ba chiar pot mulge o vacă. Nu e reală dar sistemul e destul de aproape de real.

Un alt loc care îi ţine ocupaţi pe copii este magazinul cu legume din plastic pe care copiii le puteau cântări, pune în găletuşe sau chiar planta.

Un spectacol cu doi actori le vorbea copiilor despre importanţa… viermilor. Da, exact aşa. Fiecare fiinţă are un  rol bine definit pe această planetă. E incurajat consumul de produse locale, de la fermele din zona, li se spunea copiilor despre importanta fructelor si legumelor in alimentatie. Copiii puneau intrebari, interactionau, aveau păreri, ceea ce mi-a plăcut foarte mult.

Copiilor le-a plăcut mult această parte interactivă şi chiar mi-au spus că le-ar plăcea ca şi la noi în ţară să fie mai multe astfel de muzee şi grădini zoologice în care să nu se simtă doar simpli vizitatori ci să se şi joace dar să şi înveţe.

Am văzut mult mai multe animale, păsări şi vietăţi decât am putut surprinde eu în fotografii şi fiecare din ele ne-a adus un strop de entuziasm, de bucurie dar şi de îngrijorare cu privire la soarta lor şi a întregii planete.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.