Când toamna picteaza cu soare

În ultimii ani am observat că sunt mai încântată de lunile septembrie și octombrie, decât de lungile zile de vară.

Poate e sentimentul acela de așteptare, de anticipare a iernii ce va veni, făcând cu atât mai valoroase zilele încă plăcute și călduroase. Poate e faptul că ai și răgaz de repaos. Poate e lumina aceea specială a soarelui care nu te mai arde, ci te mângâie.

Îmi place să fac plimbării în lumina toamnei, îmi place să văd decorurile luxuriante cu frunze, flori, dovleci, legume, fructe.

Îmi place să ies pe străzi și să mă bucur de grădini, de câte un colț în care natura este singurul grădinar, de energia oamenilor și a evenimentelor.

Mă bucur încă enorm de compania copiilor mei care mă însoțesc uneori. Chiar și adolescentul simte  nevoia să îmi fie alături, să povestim și să facem poze.

După doi ani în Sibiu, am momente în care îmi zic: eh, am mai fost în centru, parcă nu mai e nimic nou.

Dar mereu sunt evenimente, parcă lumina cade mereu altfel pe clădirile colorate, parcă de fiecare dată găsesc un unghi nou din care privesc colțurile știute ale orașului.

Îmi place senzația asta de turist în orașul in care locuiesc, senzație pe care sper să nu o pierd nici după mai mulți ani de locuit aici.

Duminică a fost o astfel de zi de jucat cu luminile, norii, soarele și decorurile amenajate pentru festivalul de film.