Duzina de cuvinte – Nedumerire
Mi-au albit zapezile în asteptare iar cuvintele si-au pierdut rostul o vreme. S-au înrosit gândurile de neputinta dar au înverzit la loc în sperante.
S-a zidit o tacere ce vine de departe cu zvon de întrebari o mie. Mi-au încoltit raspunsuri în ziua din urma dupa ce au ruginit cautarile. Sub cerul albastrit al iernii am întrebat fulgii de nea daca au ghicit ce joc e asta. Nu au stiut sa îmi spuna daca este despre iubit, despre dorit sau doar despre plecari.
Le-am sorbit soaptele pe rând, încercând sa deslusesc ce s-a zvonit acolo de unde vin ei. Dar mi-au sleit energiile în asteptare si n-am mai stiut sa le decriptez mesajul.
Se asterne zapada înghetata peste înca o nedumerire. Asa cum am asternut linistea peste alte si alte nedumeriri.
…………………………………………
Cuvinte albite, înverzite sau înflorite într-o sâmbata cu zapada si aniversare la colegii adunati laolalta.
