Parfum de Faurar
Februarie. Faurar. Oare ce poate fauri luna asta care mie mi se pare atât de plictisitoare de obicei? Nu plictisitoare ca si activitati ci asa, parca suspendata între Craciun si Martisor. Stiu ca am spus odata ca este o luna fara rost. De multe ori este luna în care zapada se topeste lasând în urma balti neplacute, oameni zgribuliti cu gândul la primavara ce pare înca departe.
Desigur, februarie este luna în care totul în jurul nostru devine rosu, roz, iubirea este celebrata în toate formele ei mai sincere sau mai putin sicere, mai durabile sau mai efemere. Eu am descoperit aceasta nebunie târziu, la o vârsta la care nu mai credeam în Feti Frumosi si nici în inimioare sau floricele sentimentale.
Dar îmi amintesc si acum de prima tentativa de a petrece “sarbatoarea iubirii” alaturi de sotul meu la o “cina romantica”. Am intrat într-un restaurant plin de tineri sau mai putin tineri, la o ora destul de târzie, sperând sa mai gasim o masa libera. Dupa ce am asteptat destul de mult, am fost condusi la cea mai ascunsa masa, nedebarasata nici aia. Am asteptat alte 30 de minute sa ni se ia comanda ca sa aflam ca numai era mare lucru de comandat. Ne-am multumit cu chiu cu vai cu niste prajituri si un suc sub privirile plictisite si obosite ale chelnerilor, satui si ei probabil de atâta “romatism” într-o singura seara. Ne-am simtit mânati de la spate, am înghitit cu ghionturi si am tulit-o repede de acolo, flamânzi si stânjeniti parca unul de altul. Mai ales ca ne cunosteam de nici doua luni.
Ne-am promis atunci ca nici o alta astfel de seara sa nu o mai petrecem în localurile supra aglomerate. Si ne-am tinut promisiunea.
Dar pentru ca Faurar cu adevarat este mester iscusit, tot el a fost cel care a îndrumat pasii minunii din viata noastra. Despre luna în care s-a înfaptuit miracolul nu ne amintim prea multe. Ne amintim doar ca era o luna destul de banala, fara nimic special, cu o atmosfera chiar plictisitoare. Poate sa fi fost o scurta iesire la munte. Dar nici de asta nu suntem siguri.
Stim doar ca luna martie ne-a adus un frumos martisor: vestea ca vom fi parinti. Atunci am reconsiderat luna Februarie si i-am acordat statutul de Fauritor de miracole.
Parfumul lunii Februarie pentru mine va fi pentru totdeauna parfumul misterios al semintei ce încolteste, al Duhului ce coboara pe Pamânt spre a aseza viata în pântece de femeie.
Povestea parfumata a lui februarie se deapana înca în Clubul Condeielor Parfumate.
