Razlete din capul meu

Cine sunt eu? Cine esti tu? Care suntem noi oare, cei reali? Ce e real?

Cuvintele scrise poarta în ele responsabilitatea permanentei, a marturiei vizibile, palpabile.

Cuvintele rostite poarta în ele responsabilitatea clipei, a secundei de rostire. Dar sunt pline de energie ce atinge pe celalalt direct, fara tagada.

Asa ca ma întreb în care din cele doua “realitati” ma regasesc cu adevarat? Care iubire, sub ce forma, este cea mai puternica, mai plina de energie si mai sincera?

Artistul ce picteaza pânza, scotând la iveala cele mai ascunse trairi este el mai putin el atunci când nu picteaza?

Când scriu sunt eu, 100%, fara nevoi. fara foame sau sete,  dincolo de forma mea reflectata în oglinda. Când vorbesc sunt eu, cea palpabila, din materie fizica, cu griji si cu gânduri risipite în zeci de directii. Pe care din cele doua sa le cred? Cum le-as putea uni vrodata? Se pot ele uni, cele doua euri care sunt de fapt acelasi EU?

De ce e mult mai usor sa scriem ca iubim oamenii decât sa îi iubim cu adevarat? De ce e mai usor sa scrii ca iubesti decât sa o spui?

Desi scrisul e permanenta si vorbirea e perenitate ….

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.