Săptămâna 1 – culoarea GRI

2024

An nou, speranțe noi. Cel puțin așa este obiceiul la început de an: să visăm, să sperăm, să ne bucurăm.

În unii ani ne iese, în alții…mai puțin.

Anul ăsta se pare că e din cel cu mai puțin. Adică cu bucuria de început de an mai puțin, cu altele vom vedea. Cum am scris și în Scrisorile de final de 2023, fiecare an vine cu darurile și surprizele lui.

Mă simt din nou la o răscruce anul ăsta. Îmi pun din nou întrebarea Încotro?

Social media pare că devine o gaură neagră ce ne înghite timpul, energia și, de multe ori, chiar bucuria. Au venit trenduri, au trecut trenduri, au venit altele… Acum parcă tot mai multă lume începe să se detașeze de mediul online. Cel puțin eu asta văd.

Pentru că îmi era dor de scris așa, liber, ca pentru mine, m-am decis ca anul acesta să țin un fel de jurnal săptămânal. Aici, acasă la mine, pe blog. Pentru că așa am și încheiat anul trecut: cu promisiunea că voi scrie mai mult, că voi reveni la blog.

Tot din joacă și din felul în care este mintea mea construită a venit și ideea de a asocia fiecărei săptămâni câte o culoare. Să vedem ce iese la sfârșitul anului și poate fac chiar un album foto.

Așadar, să încep.

Săptămâna 1 – culoarea GRI

Am sperat să fie roz prima săptămână, dar nu mi-a ieșit. Mi-am cumpărat chiar și un șampon nuanțator roz, dar părul meu e prea încăpățânat ca să prindă culori.

Vremea a fost, v-ați prins, gri.

Un cer mohorât ne-a însoțit toată săptămâna, a plouat și a fost umezeală. Când și când au ieșit câteva raze de soare anemice, dar nu destul cât să schimbe senzația de apăsare și mohorât.

Pe fondul vremii de afară, nici în casă atmosfera nu a fost prea însorită.

Adolescentul a avut o criză existențială în care a contestat din plin autoritatea părinților, în special a mea. Cică eu aș avea cele mai mari pretenții de la persoana lui care ar dori să facă doar ce vrea.  A trebuit să îmi iau o zi întreagă să discut, să disec, să analizez și argumentez fiecare nemulțumire, fiecare dorință, fiecare revoltă a copilului- viitor adult.

A fost epuizant. Psihic. Dar sunt fericită. La capătul acelei zile copilul a declarat că este mai înțelept, că înțelege și vede acum altfel lucrurile, că a simțit că îmi pasă dacă am vorbit o zi întreagă fără oprire. Sunt taur, nu mă las așa ușor totuși :))).

Ca la fiecare început de an am avut ședințe și consultări despre ce vrem de la anul în curs. S-a lăsat cu discuții aprinse, controverse, opoziții și negocieri.

Bag seamă că gestionarea unei familii e la fel ca gestionarea unei corporații. Fără ședințe, liste de obiective și voturi asupra punctelor discutate nu prea se poate merge mai departe. Doar că SEO- mama nu e plătit ca un SEO de la Mercedes. Mai precis nu e plătită deloc. Cică răsplata e în aprecieri, pupici și satisfacția că urmașii vor fi mai bine decât au fost strămoșii lor :))).

S-a votat așadar schimbarea stilului de viață. Adică mișcat mai mult, implementat obiceiuri noi de mișcare în familie, schimbat drastic dieta tatălui din familie.

Pentru mine mi-am propus să exersez zilnic învățarea unei noi limbi străine, să îmi țin jurnalul de bucurii zilnice, să îmi iau în fiecare zi clipele mele de bucurie și relaxare.

De altfel cuvântul anului care mi-a apărut chiar în ultima zi a anului trecut este SCHIMBARE. 

Filme, cărți

Am avut și bucurii. Desigur. Doar mă știți: nu las eu o zi fără o mică bucurie.

Una din bucuriile săptămânii a fost ieșirea mea cu copilul cel mic la film. Am văzut ”Dorința” – un film aniversar de 100 de ani Disney.

Ne-au plăcut mesajele filmului:

• cu toții suntem strop de divinitate (praf de stele)
• suntem interconectați și acțiunile noastre se răsfrâng asupra celorlalți
• dorințele noastre, oricât de personale ar fi, se împlinesc tot cu ajutorul celorlalți
• dorințele și visurile pentru a se împlini trebuie să le purtăm mereu cu noi, nu să le înstrăinăm și să uităm de ele.

E un film relaxant, cu muzică frumoasă. Păcat că, din ce în ce mai des, văd că filmele pentru copii nu mai sunt difuzate și în varianta subtitrată, cu sonorul original în engleză. Sperăm să îl vedem și în această variantă.

Filme și seriale cu care ne-am delectat:

Sub soarele Toscanei – un film de dragoste, despre speranța că oricând viața îți poate rezerva surprize frumoase și o poți lua de la capăt.

Răscumpărată prin iubire – un film din care se pot trage multe concluzii despre traumă, gestionarea unei relații cu o persoană trecută prin abuzuri și dureri, despre liberul arbitru chiar și în iubire.

Destrămarea iluziilor –  o mini-serie captivantă, care te ține cu sufletul la gură până în ultimul moment, cu intrigi și răsturnări de situație.

Cărți

Citesc acum cartea Simon – de Narine Abgarian. E un roman cu multe povești de viață, poveștile mai multor femei ce au iubit același bărbat. Deși nu mai pot citi cărți despre suferințe și dureri, stilul în care scrie această autoare te face să îndrăgești personajele, te face să nu simți la intensitate viscerală suferința, aduce de multe ori umorul în prim plan și detensionează situațiile dramatice ale vieții.

Cardurile săptămânii:

Cristalele săptămânii: agatele mov

Pozele săptămânii:

Sper să vină și săptămâni cu culori mai vesele și să am mai multă inspirație la pozele săptămânii.

Să avem un an bun!