Alaptarea nu e intotdeauna usoara

Aud des in jurul meu la proaspete mamici si nu numai, cand afla ca alaptez, ca ele nu au avut lapte. Nu am insistat niciodata sa le explic ce si cum, faptul fiind deja depasit si nici nu vreau sa par o fanatica a acestui subiect.

De altfel nici nu sunt o fanatica, nu cred neaparat nici ca alaptatul face copiii mai destepti, nici mai frumosi, nici macar nu stiu sigur daca ii face mai sanatosi pe termen lung.  Cred doar ca e un proces natural, firesc, si ca ar trebui sa se desfasoare si la om ca si la alte mamifere.

M-am decis de aceea sa impartasesc din experienta mea in ale alaptatului la cel de-al doilea copil, dupa ce am facut acelasi lucru si la primul copil aici.

Fiind la a doua sarcina, imi cunosteam deja corpul si stiam ce probleme urmeaza sa intampin, respectiv: mameloane tari si dureroase, sani angorjati de furia laptelui in primele zile, canale infundate in urmatoarele trei luni dupa nastere daca nu erau golite corespunzator.

Ce am facut:

• in ultima luna de sarcina am folosit o crema pentru sfarcuri pe baza de lanolina naturala,  se gasesc mai multe tipuri la farmacie, avand ca scop inmuierea acestora
• in bagajul pentru maternitate mi-am pus pompa de sani
• in prima zi dupa operatia cezariana am inceput deja sa imi golesc sanii cu ajutorul pompei

Deoarece experienta celei de-a doua nasteri a fost una atipica, respectiv nu am putut pune copilul la san decat dupa o saptamana, lupta cu mine insami nu a fost una usoara.

In primele 4 zile dupa operatie am stat la terapie, foarte slabita fiind, timp in care si bebelusul era la randul sau la terapie din cauza problemei cu care s-a nascut. Desi aveam dureri mari si abia puteam sta in sezut, stiam ca singura si cea mai buna solutie era sa scot lapte cu pompa, chiar daca acesta nu ajungea la copil.

Cantitatea de lapte era infima, la inceput nici 10 ml, dar era exact cantitatea pe care o mananca un nou nascut la o masa. Odata la trei ore stateam pe marginea patului cu dureri crunte de spate si pompam. In tot acest timp am fost incurajata si sustinuta de personalul medical, ceea ce a contribuit foarte mult la decizia de a nu renunta.

Dupa patru zile am inceput sa merg regulat la copil pentru “alaptare”. De fapt eu am insistat sa mi se dea voie sa ma mulg cu pompa de san (care ramanea la sterilizat la sectia de terapie pentru nou nascuti), pentru ca nu ma puteam mulge in modul clasic, in cana. Chiar si cu pompa nu scoteam mai mult de 20 ml, in timp ce nevoia copilului pentru o masa crescuse deja la 40 ml. Copilul era hranit cu biberonul, fiind conectat la oxigen si perfuzii. Laptele meu era adaugat peste laptele praf, neirosindu-se nici o picatura.

Daca am avut momente de deznadejde, de neputinta, de renuntare? Da, am avut. Din trei in trei ore mergeam la copil si incercam sa nu iau in calcul cantitatea mica de lapte ce cu greu iesea, mai ales ca era o alta mamica care scotea cu usurinta cu pompa 70 ml in nici 10 minute. O doamna asistenta mi-a spus ca avand in vedere ca am 40 de ani este minunat ca scot si atata lapte. Asta mi-a dat curaj si nu am renuntat.

Dupa 8 zile am putut pune copilul la san iar in a 10 a zi am plecat acasa.

Primele doua saptamani au fost la fel de pline de incertitudine: daca nu am suficient lapte, daca trebuie sa manance mai des? Copilul manca la 3 sau 4 ore si apoi era linistit si dormea.

Da, probabil ca nu aveam suficient lapte, in sensul ca nu a curs suvoi, cum ne asteptam noi mamicile sa se intample. Da, la unele mamici se intampla si  asta. Dar nevoile copilului nu sunt nici ele atat de mari incat sa fie nevoie de lapte suvoi. Stomacelul lui e atat de mic incat acel putin pe care il mananca ii este suficient.

De aceea mi-as dori ca mamicile care au indoieli, care cred ca nu au destul lapte atunci, in primele zile, care se lasa influentate de medicii ( in special cei de familie) la care merg, sa aiba mai multa incredere in ele, sa cunoasca faptul ca organismul mamei se adapteaza perfect nevoilor copilului, sa inteleaga ca alaptatul poate sa nu fie  usor in prima etapa, ca doar in anumite conditii medicale corpul femeii nu produce lapte.

Un alt mit legat de alaptare este acela cu nu e laptele suficient de hranitor, de gras. Copilul meu a luat destul de putin in greutate, conform tabelelor. S-a nascut cu 3300 si, la 4 luni, avea 5400 g. Dar atata vreme cat este vioi, doarme bine, este vesel, evolueaza normal in ceea ce priveste motricitatea si alte abilitati specifice varstei, consider ca este perfect normal. A crescut bine in lungime, 10 cm.

Nu vreau sa ma consider specialista in alaptare, nici sa par ca dau sfaturi si nici sa se inteleaga ca “m-am sacrificat” pentru a alapta. Vreau doar sa impartasesc experienta mea in speranta ca va fi de folos si altor mamici ce au sau vor avea  dileme si experiente similare cu ale mele.

Update: 10 luni de alaptare. bebe are 76 cm si 9 kg 300 g. diversificat la 6 luni. mananca 5 mese de solide pe zi. alaptat in continuare la cerere.

Mai puteti citi si despre alaptarea la un an.