Veronica Soare si ale ei #minunipecamino
Nopți nedormite. Griji o mie. Respir împreună cu pruncii mei, le veghez fiecare suspin, tresărire. Masor gradele crescute ale frunții lor cu dosul palmei. Nu am nevoie de termometru să știu când corpul lor mic duce bătălie cu boala.
Mă îmbărbătez si îmi spun: e doar o răceală. Oricât de panicată as fi, oricât de mult mă consum stiu ca va trece, stiu ca va fi bine, ca micul lor trup e destul de puternic să reziste.
Mulțumesc că e doar asta, mulțumesc pentru fiecare zi în care ei sunt bine.
Fara sa vreau dimineață gândul mi-a zburat către alți părinți ce veghează asupra copiilor lor, ce numără fiecare bătaie de inimioara, așteptând s-o audă si pe următoarea si pe următoarea si tot așa. Nu pot gândi cata neliniște si cat zbucium e în inima de părinte cu copilaș bolnav, părinte ce nu poate spune: e doar o răceală ce va trece.
Zilele astea o femeie ce nu este măcar ( sau încă) mamă, își poartă pașii intr-un simbolic pelerinaj având ca unic scop Inima Copiilor. Un pelerinaj greu, un drum obositor prin arșița, ploaie sau pietriș.
Veronica Soare si ale ei #minunipecamino.
Puteti cumpara pasi, pasi ce pentru ea au devenit tot mai grei dar pe care ii face in continuare cu exuberanta si zambet. Fiecare pas si fiecare leu inseamna o bataie de inima in plus.
