Trilogia Amantii de Corina Ozon
Cui nu ii place sa priveasca printre crapaturile usii la vecini? Cui nu ii place oare sa afle detalii picante din vietile altor oameni, sa arunce o privire macar in casele celor de langa ei?
Nuuu, sigur ca nu ne place. Nimeni nu recunoaste asta cu voce tare. Ne place sa ne vedem de vietile noastre si atat. De aceea emisiunile despre viata privata a persoanelor publice au asa de mare audienta. De aceea la televizor stirile au ajuns sa numai fie despre viata sociala si politica ci despre amantlacuri, despartiri, impacari, certuri si alte asemenea.
Pornind de la premisa ca in fiecare dintre noi se ascunde un voyeur, titlul cartilor, Amantii, este mai mult decat incitant, menit sa ne starneasca curiozitatea.
Pentru ca, daca ne privim sincer in oglinda interioara, fiecare dintre noi am fost pusi in situatia de a alege intre minciuna, ipocrizie, inselarea partenerului, cautarea acelui “mai bun” si “mai bine”.
Desi eu una nu traiesc intr-o lume atat de complicata si duala, realitatea din media si chiar din jurul meu confirma ca Amantii nu e doar o carte, nu e fictiune, ci e viata de zi cu zi.
Si, pana la urma, in unele detalii ma recunosc, ne recunosc pe noi, ne recunoastem. Cartile se citesc in doi, se rade in tandem si se discuta la cafea.
Am citit cartea impreuna cu sotul meu. Am ras cu gura pana la urechi de umorul de situatie, de umorul de nume, de umorul tipologiilor personajelor. Ne-am amuzat sa ne amintim situatii simirale, sa ne impartasim mici ganduri nerostite cu voce tare dar scrise negru pe alb in carte, sa ne recunoastem in unele din intamplari.
Desi auzisem ca limbajul cartii e prea dur, prea vulgar, prea indecent, pe mine nu m-a deranjat si nici macar surprins. Nu, nu e limbajul strazii. E limbajul cu care, eu una, am facut cunostinta atunci cand am ajuns la …facultate. Da, exact, la facultate. In mintea mea de copil cuminte imi imaginam ca acolo, la cea mai inalta treapta de educatie, studentii discuta doar despre carti si vorbesc din carti. Socul meu auzind limbajul folosit a fost infinit mai mare decat citind cartile Corinei Ozon. Pentru ca da, nu doar in limbajul strazii auzim cuvintele ce par aspre, ci si in randul oamenilor cu educatie.
Dar cartile nu sunt despre limbaj, ci in primul rand despre alegeri. Povestea curge cu repeziciune si te prinde in mrejele ei, te rostogoleste prin gandurile fiecarui personaj implicat, te plimba prin cele mai ascunse ganduri, iti pune in fata oglina superficialitatii, si nu iti da voie sa rasufli decat la sfarsit, in ultimul rand, cand, la fel ca in filmele americane…. dar vedeti voi mai bine ce e cu ultimul rand daca cititi cartea.
Trailerul cartii e atat de bine realizat incat parca te provoaca sa te apuci imediat de citit pentru a deslusi misterul. Ceea ce va provoc si eu.
Impreuna cu Pana cand ma voi vindeca de tine cartile sunt calatoare si pot fi primite lasand un comentariu la aceasta postare.
Cartile sunt editate de catre editura Herg Benet si pot fi achizitionate online.
