Horia la un an si patru luni
Desi nu au trecut asa multi ani de cand am avut un bebelus in casa, multe din bucuriile si nastrusniciile acestei varste nu mi le mai aminteam. Ma gandeam ca acum, la al doilea copil nu voi mai fi asa entuziasmata de fiecare gest sau progres pe care il va face. Iata insa ca lucrurile nu stau deloc asa.
Daca primul an de bebeluseala al lui Horia a trecut cu mult plans, cu multa sensibilitate din partea copilului, cu aparent putine acumulari de cunostinte, urmatoarele luni au venit cu progrese uluitoare.
A trecut cu rapiditate de la mersul taraș la cel in patru labe, apoi cu multa siguranta la mersul in doua picioare si nici nu stiu cand a inceput sa se si cațere. Fiecare noptiera, fiecare obiect mai inalt i-a pus la incercare puterile.
Recunosc, cu Dante eram mai aplecata spre a ”lucra” metodic, a face diverse ”acrivitati” recomandate pentru o varsta sau alta. Ritmul de viata de acum nu prea imi mai lasa ragaz si energie pentru asa ceva si nici Horia nu e genul de copil care sa stea intr-un loc pentru a-i povesti eu ca ala e cub si ala e cerc si ala e rosu si ala e galben,
De cand face ochisori dimineata (de multe ori intre 6 si 7) si pana tarziu in noapte este intr-o continua miscare. Cum se trezeste se da cu rapiditate jos din pat si se apuca de treburi importante. In primul rand are treaba cu Freya (pisica). Se gudura unul pe langa altul, se alinta, vorbesc pe limba lor. Apoi trece in revista jucariile, fiecare camera in parte si se opreste la bucatarie tragand de scaunul lui pentru a-mi arata ca ii e foame.
Mananca foarte bine, are un apetit de ursulet panda, nu face mofturi la mancare desi sunt si destule mancaruri pe care nu le agreaza. L-am lasat sa manace singur si ma felicit pentru asta deoarece acum pot sta linistita la masa fara sa trebuiasca cu o mana sa dau copilului si cu alta sa mananc eu. Mananca tot mai bine, folosim o babetica din plastic cu buzunar care s a dovedit extrem de utila.
A inceput sa recunoasca diverse parti ale corpului si sa le numeasca asa cum poate: nono – nas, uchi – ochi, eche – ureche. Face brum brum cu mana la guriță, face pa pa, spune mama si tata. Dante este Didea. Se bucura cand vine de la scoala Dante, stie cand ajungem in curtea scolii ca mergem sa il luam pe Dante.
A inceput sa stie sa puna o hainuta in cosuletul cu hainute, sa duca papmpersul la baie, sa puna o coaja de banana sau o hartie la cosul de gunoi la bucatarie. Acum exersam si ducerea hainutelor la cosul de rufe pentru spalat :).
Umbla cu castronelul lui dupa mine sa imi arate ca ii e foame sau daca termina de mancat si mai vrea mi-l aseaza in față. Altfel il arunca pe jos dupa ce termina :))).
Se manifesta foarte zgomotos si la bucurie si la suparare.
Cand ma intorc de pe undeva ma intampina cu o maxima fericire pe chip, greu de spus in cuvinte: rade in hohote, ma imbratiseaza, pune capusorul pe mine, ma cauta in geanta.
Isi ia pantofii sa imi arate ca vrea sa plecam pe undeva. Intelege daca ii spun ca mergem pa si se duce la cosuletul cu geci caciuli si pantofei si mi le da sa l imbrac.
Ii plac teribil de mult carticelele si le rasfoieste cu mare curiozitate.
Cat e ziua de lunga nu sta o clipa, are tot timpul ceva de facut. Nici nu stiam ca avem asa de multe cabluri prin casa, el le aduna si lle plimba peste tot. Telecomenzile apar si dispar, ca intr-o magie. Dar cel mai tare trebuie sa imi fac griji cand este liniste: cu siguranta este foarte ocupat cu ceva surprinzator de interesant pentru el si provocator pentru mine.
Cel mai mult imi umple inima de bucurie felul in care se lipeste de Dante, bucuria cu care il intampina cand il vede: il cuprinde in brate, se alinta,cere sa fie pupat. Sunt adorabili amandoi si, oricat de greu mi-a fost pana am ajuns aici, ma bucur ca am decis sa fim patru.
Am sorbit articolul acesta, adica l-am citit cu mare drag! Stii cat imi place bebelușiul Horia si cum ar putea sa fie altfel, cu fata aceea perfecta si zâmbetul care il luminează. Cred ca se vor topi fetele dupa el! E minunat sa ii vezi pe amândoi si trimitem imbratisari, cu una in plus pentru Dante ca sa nu simt a baiatul vreo discriminare ca am vorbit doar de cel mic!
Reactia ta ma face sa ma bucur ca l-am scris :). E intradevar un bebelus vesel si dragalas.
E delicios. Îl văd adesea aici, pe fb și pe Instagram și îl iubesc. Amândoi sunt extraordinari.
Ma bucur ca te fac sa zambesti micutii mei :).