Un weekend în glamping, un cadou pentru mine

Dependența mea de copii și familie

Era o oarecare zi a săptămânii. Mă aflam în București și primisem o invitație să ies cu un grup de fete în oraș. Debordam de entuziasm, dar… Dintr-o dată m-a pălit parcă ceva: cum să ies doar eu? Cum să ies fără copii? Cum să plec eu singură de acasă?

M-am uitat atentă la mine, la ultimul an, la tot ce se întâmplase.

Pandemie, mutări, stat mult acasă, contacte puține spre deloc.

Toate drumurile de care îmi aminteam erau împreună cu familia. Și o ieșire la magazin era cu unul din copii alături. Sau cu amândoi.

Acela a fost momentul în care am conștientizat că eu parcă nu mai știu să merg pe stradă fără unul din copii lângă mine. Că eu nu mai știu să stau eu cu mine afara, pe o bancă în parc, fără să fiu cu ochii pe un copil, fără să stau de vorbă cu soțul meu, fără să fim toți patru. Să beau o cafea, singură, în oraș…de neconceput.

Acela a fost momentul în care am înțeles că se crease o dependență: dependența mea de ei. O frumoasă dependență aș spune, dacă nu mi-aș fi dat seama că, la fel ca orice altă dependență, nu e în regulă.

Am realizat de câte ori m-am ascuns după copii să nu fac anumite acțiuni, de câte ori m-am agățat de copii ca să nu merg în anumite locuri.

Așa mi-am dat seama că toate astea nu erau, de fapt, decât scuze. Scuze de a nu ieși din zona de confort, de a nu ieși în lume, de a sta doar în sânul cald al familiei.

Din acel moment am fost mult mai atentă la alegerile mele. Am fost mai atentă la acțiunile mele.

Am început să ies conștient singură. Să îmi doresc să fac o plimbare doar eu cu mine în parc. Să mă duc să îmi cumpăr un nimic doar pentru mine.

Au mai trecut însă luni bune până să fac cu adevărat pasul de a ieși singură la shopping pentru 3 ore.

Mama pleacă singură de acasă și își aude gândurile

A mai trecut ceva timp până să îmi iau un weekend doar pentru mine, să plec singură de acasă și să petrec câteva zile doar între femei.

Dar ce bine a fost! Am venit încărcată de energie bună, am simțit dorul de ei, m-am bucurat pentru timpul pe care l-au petrecut băieții doar cu tatăl lor. Pentru că ăsta este adevărul: uneori au și tații nevoie de timpul lor cu copiii.

Weekend sportiv cu depășire de limite

Weekend-ul trecut (20 – 22 mai) am avut  parte de o nouă experiență doar pentru mine. De data aceasta a fost o experiență outdoor.

Când Elena Marton, instructoarea de BarreFiness cu care fac sport online,  a propus să organizeze un weekend cu fetele din grup, am zis din prima da. Fără ezitare și fără să mă mai întreb unde, de ce, cât, cum. Pentru că am fost convinsă că va fi o nouă experiență de neuitat.

Am avut dreptate.

Am petrecut weekend-ul într-un camping din județul Buzău, un loc special amenajat pentru a oferi o altfel de experiență de vacanță.

Green Camp Adventure Glamping

12 corturi Bell x 2 persoane, 4 corturi Bell x 4 persoane, 3 corturi Safari x 2 persoane, 1 cort Royal Safari x 2 persoane = 48 persoane
in corturile de glamping ar fi descrierea în cifre. 

Descrierea experienței însă este: mult verde, aer curat, de munte, peisaje superbe, oameni cu o energie de nu îți mai vine să pleci de acolo, zâmbete, mâncare excelentă, câini prietenoși, terase în fața fiecărui cort, curățenie exemplară, confort, grijă pentru natură,  lumini discrete, stele multe, experiență de neuitat.

Am fost un grup mic, dar inimos și pus pe fapte mari sub îndrumarea Elenei. Nici nu am ajuns bine și am trecut la ora de Pilates, că doar era vineri, ora 19, ora noastră de zoom.

Ne-am cunoscut, conectat, discutat, luat cina, povestit până târziu în noapte, râs și relaxat.

Nu știam noi ce ne așteaptă a doua zi.

Și ce bine că nu am știut.

Chiar dacă nu am fost în cea mai bună zi a mea, ba dimpotrivă, am fost chiar în una din zilele acelea în care, dacă aș fi fost acasă nu m-aș fi ridicat din pat, am pornit împreună cu grupul să luăm la pas muntele.

Obiectivul Elenei: Vârful Penteleu.

Obiectivul meu: urc cât pot și până unde pot.

Ghidați de către ea, pas cu pas, metru după metru, am ajuns pe culmea muntelui. O priveliște de nu te mai saturi privind-o. Aer tare, de munte, oxigen, culmi de munți, brazi, liniște.

Eu m-am oprit acolo și am așteptat cuminte cât ceilalți au urcat până în vârf și s-au întors victorioși.

Fiecare are limitele lui

Mi-a părut rău că nu am mai făcut un efort să ajung și eu, acolo sus? Deloc. Pentru că, la vârsta mea, am învățat să îmi cunosc corpul. Am învățat să îmi știu limitele și să știu cât le pot depăși. Eram conștientă că urmează și coborârea.

Au fost în total 8 ore de mers. Urcat, coborât, mai ușor sau mai greu. 18 km pentru mine, 20 km pentru ceilalți.

Recordul de a atinge un vârf, de a merge atât, de a urca așa de mult, fiecare a avut propriul record.

Ne-am întors la camping obosiți și ne-am răsplătit cu un binemeritat duș. Pentru că asta este un duș după un asemenea efort: o răsplată.

Am petrecut încă o seară cu cântece și povești la lumina stelelor.

Stand-up paddle – o experiență de încercat

A doua zi urma încă o provocare: activitatea de Stand-up paddle. Adică să îți ții echilibru pe o placă gonflabilă în timp ce plutești pe apă.

Elena era plină de entuziasm, ceilalți curioși, eu sceptică. Fiecare cu ale lui.

Vremea a mai dat din temerari înapoi, dar nu i-a oprit pe toți.

Era ceva vânt, se formau ceva valuri, așa că plutirea nu se anunța tocmai ușoară. Dar peisajul de pe Lacul Siriu…de vis.

Dacă sunteți amatori de astfel de experiențe, în camping puteți afla toate detaliile. Se organizează inclusiv activități de rafting.

Eu una mă declar fericită că am trăit toate astea. Am văzut oameni frumoși, tineri cu preocupări deosebite, tineri buni și serioși, muncitori și dedicați pasiunilor lor, care se pun cu dragoste în slujba celorlalți.

Poate sunt eu sentimentală, dar când mă uit în urmă la tinerețea mea și la preocupările pe care le aveam noi, îmi crește mult încrederea în generațiile care vin. Ei apreciază și se bucură din plin de ceea ce oferă țara asta a noastră, spun și celor de peste hotare și îi invită să vadă și ei și să ducă mai departe vorba despre ceea ce pot găsi turiștii aici.

Bravo vouă, copii! Faceți o treabă excelentă.

De ce sunt bune ieșirile în afara zonei de confort și a cotidianului

Am stat departe de telefon, deși acolo există wi fi. Tare bine e să iei o pauză de la toate activitățile cotidiene. O astfel de ieșire te ajută să vezi mai limpede ceea ce te copleșea, să cerni ce e important de ce e doar frică, primești răspunsuri de unde nu te aștepți, stai tu cu tine și te redescoperi.

Merită din plin o astfel de ieșire.