Vulcanii noroiosi

La început a fost ideea: sa mergem sa vizitam vulcanii noroiosi din Buzau. Doar sunt la o aruncatoura de bat de noi, mai precis la doua ore jumatate de mers cu masina.

Asa ca am pornit la drum pentru a puncta sfârsitul vacantei de vara. Începutul toameni e chiar mai placut pentru astfel de excursii.

Peisajul selenar pe care l-am gasit acolo m-a luat prin surprindere iar Dante a fost de-a dreptul încântat de tot spatiul acela liber, întins, numai bun de zburdat.

Dupa ce ne-am delectat cu peisajul selenar am pornit mai departe în cautarea focurilor vii. Nu am mai ajuns la ele dar am avut parte de ceva aventura prin padure, cu masina, pe un drum “petrolier”, dupa cum l-a denumit un localnic. Am trecut pe lânga Piatra alba, pe lânga muntii de sare pe care Dante a vrut sa îi si urce ca un “albinist” ce se crede el.

Am facut un popas pe platoul Meledic, am admirat lacul, am zburdat pe pasune si m-am bucurat de bucuria copilului ce aproape ca zbura, nu zburda. Am gasit si un motan foarte prietenos chiar.

Dupa o cafea si un popas am pornit mai departe, în explorarea padurii si cautarea pesterii Meledic. Drumul a fost frumos, interesant, aventuros. Eu am pasit mai cu frica, Dante s-a autointitulat lider, curajos si dornic de aventura. Ajunsi la pestera eu recunosc ca nu am avut curaj sa trec pe platoul de unde se vedea, dar ceilalti da. Inclusiv copilul.

Un picnic pe dealuri înverzite, un musafir la masa noastra – sau noi la a lui- si drumul spre casa au încheiat o zi grozava pe care ne-am promis sa o repetam si pe alte meleaguri. Avem ce vedea si aici, lânga noi.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *