Doar niste gogosi?
Zilele trecute ma sesizam în privinta socializarii din ziua de azi fata de cea din zilele copilariei mele.
Si totusi comunicarea virtuala se poate transforma în fapta reala atunci când trei fete vesele se decid sa faca pofta internetului de niste simple gogosi.
O vorba aruncata de dimineata, pornita de la o pofta de a mea si a copilului, a devenit pâna seara o claca de neuitat.
Gogosi fac de doua ori pe an maxim si de fiecare data îmi place sa am oameni dragi alaturi cu care sa le împart. Doar noi trei nu prea le dovedim si e pacat de ele.
Am eu asa o idee ca aluatul dospit are în el ceva magic, ceva menit sa aduca oamenii împreuna în jurul mesei, ca are viata. Am înteles ca nu bat câmpii când am vazut la Digi Life zilele trecute o emisiune despre niste doamne din Anglia care s-au adunat la un loc tocmai pentru a reînvia traditia de a coace pâine si de a fi împreuna, de a petrece timp minunat împreuna.
Asa ca spre seara ne-am adunat, eu, Magda si Maria, la minunea de a transforma aluatul în bunatati dulci. Nici Dante nu a mai stat ca de obicei în parc la joaca pâna s-a întunecat, ci a venit mult mai repede în casa cu gândul la gogosi si la prietenele mele.
A fost o seara asa cum îmi doresc sa petrec mai multe, o seara de veselie si relaxare. Daca nu ma credeti avem si dovada:
Gogosile nu trebuie sa fie niciodata doar niste gogosi. Pot fi prietenie, veselie, zâmbet de copii si zi obisnuita devenita speciala. Voi ce credeti?
