Vechi și noi tradiții casnice de sărbători

Era o poantă pe internet care spunea: momentul acela când vine ora cinei și realizezi că tu ești mama și trebuie să o pregătești.

Cam așa m-am simțit și eu în această perioadă a anului. Deși nu mi-am propus să fac cine știe ce, deși nu am avut listă cu meniu și alte acareturi, de gătit tot trebuia să gătesc și de hrănit membrii familiei tot trebuia să îi hrănesc.

Până la urmă m-am trezit că am făcut o mulțime de biscuiți la Crăciun (dar mi-au fost și copiii de ajutor), că am făcut în două rânduri sarmale (pentru că îmi plac și le mănânc foarte rar), că am făcut friptură și cozonac.

LA Crăciun s-au mâncat pentru că am avut și ajutoare dar parcă tot nu am simțit că e acea poftă de a se înfrupta oamenii din bucate cum era cu ani în urmă.

Acum, înaintea revelionului, mi-am dat seama că nici măcar nu se mai simte acea atmosferă a copilăriei mele. Nu știu mai precis ce anume era special în zilele de 30 și 31 decembrie, dar era în aer acel ceva că urmează o petrecere mare.

Deși nu petreceam niciodată cu adevărat în familia mea, nu aveam mese întinse sau musafiri, tot era câte ceva pe masă, tot ne pregăteam pentru marea seară, ne adunam cu toții în fața televizorului și măcat atunci, în accea noapte, râdeam la unison cu poftă.

Acum, că am ajuns noi mamele responsabile cu gătitul, lucrurile s-au schimbat. Oare aveau bunicile și mamele noastre un  spirit mai mare de sacrificiu în bucătărie? Oare le făcea plăcere să facă toate câte le făceau sau doar făceau pentru ”trebuie”?

Mie sincer îmi place să gătesc dar la anul am promis că le dau sticksuri să mănânce. Pentru că pur și simplu la a doua sarma au zis că s-au săturat, pentru că soțul nu mănâncă decât un fel la o masă, pentru că Dante mai mult se joacă cu furculița pe lângă farfurie decât mănâncă. La ce bun prea multă zbatere?

Mai trag cu ochiul pe internet, pe bloguri, pe FB. si constat că în unele case meniul e schimbat total față de ce eram eu obișnuită, oamenii petrec altfel decât aveam eu întipărit în minte.

Azi, 1 ianuarie, ne-am uitat la filme, copiii s-au jucat, cel mare a bâzâit că vrea la tabletă dar până la urmă au făcut câte un puzzle în timpul concertului de anul nou, la masă am stat fix 15 minute, la tv nu am avut program de revelion aseară decât un concert difuzat în direct pe tvr. Dar ne-am uitat cu toții la artificii (de la fereastra noastră se vede mare parte din oraș), am ciocnit, ne-am pupat, copiii au bătut în niște cutii cu sticle din plastic umplute cu orez, au suflat în fluiere, au făcut atmosferă și s-au distrat. De fapt ei au fost sufletul petrecerii (asta după ce Dante a aflat că e petrecere și putem sta până mai târziu).

Probabil că sunt și case în care lumea petrece cu adevărat, în care masa de revelion se strânge abia pe 2 ianuarie. Dar nu e cazul nostru și va trebui să accept asta și să găsesc noi tradiții de implementat pentru anii ce vin :).

Voi cum ați petrecut? Ce obiceiuri aveți în familie legat de Revelion?

 

3 thoughts on “Vechi și noi tradiții casnice de sărbători

  • January 2, 2018 at 1:55 pm
    Permalink

    Am observat şi eu o schimbare faţă de anii-n care eram copil. Nu ştiu să o explic dar am simţit-o. Tradiţie nu am şi nu am avut. Ai mei mergeau la revelion, era petrecere mare la ei, aveau o “gaşcă” de vreo 40 de familii, deci 80-90 de persoane şi ţineau 5 zile revelionul. În a 3-a mergeau toţi cu copiii, ne duceau la săniuş şi grătar pe zăpadă. Eu rămâneam cu bunicii în anii cei mai mici, apoi cu două vecine, prietene, acasă, petreceam cum fac copiii. După clasa a 8-a, mergeam cu colegele de liceu.
    Aşa că nu am tradiţie de familie de revelion. Anul ăsta am fost la prieteni, până la 7 dimineaţa şi parcă nici acum nu mi-am revenit din oboseală. Deh, nu mai am 15 ani 😀

    Important e că aţi fost împreună, veseli şi sănătoşi. Şi da, e o idee să nu te mai strofoci cu mâncarea dar ştii cum e: dacă ai… nu mânânci, dacă n-ai… ai cam vrea 😀
    La mulţi ani!

    Reply
  • January 12, 2018 at 7:08 pm
    Permalink

    Buna treaba cu sticksurile. :))
    Mama obisnuia sa se snopeasca in fiecare an, dar de data asta a lasat-o mai moale, asa ca de mancat am mancat pe zi ce era prin casa, iar in noaptea de Rev am mancat o salata cu peste, cum e traditia la noi de cativa ani, am baut un pahar cu vin si am mai mancat si cate 12 boabe de struguri. La ce bun sa facem atatea feluri de mancare pentru o noapte? De ce sa imi risc stomacul mancand noaptea prea mult cand si maine e o zi? Si poimaine. Si tot asa.
    :))

    Reply
    • January 14, 2018 at 8:27 pm
      Permalink

      E, eu gatesc mai mult in ideea sa nu mai gatesc urmatoarele zile. Dar o friptura tot in ziua cand o mananc o fac,vase tot sunt de spalat, asa ca tot intru in bucatarie :).
      Se pare ca nu doar la mine s a mai redus meniul ci si pe la altii.

      Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.