Anul nou să ne aducă…

Am recitit ce scriam anul trecut la început de an și cumva am o urmă de regret. Deși am acceptat că 2017 e un an în care nu are rost să îmi propun prea multe pentru că nu mă voi putea ține de ele, că e un an în care cel mai mult timp îl voi avea dedicat copiilor și casei, iată că acum pe final mă încearcă umbra regretului de a nu fi dus la îndeplinire cele două planuri cu care mi-am început anul: cel de a desena câte ceva în fieare zi și cel de a economisi în fiecare săptămână.

Au fost zile în care nu apucam nici să mă așez jos așa că desenul ieșea din schemă, poate și pentru că vroiam să fac desene prea complicate, gândeam prea mult pe marginea lor și nu mă mulțumeam cu o simplă schiță.

Cu economisirea m-am descurajat când am aflat că soțul a făcut un alt plan, ce implica mai mulți oameni care contribuiau și încasau fiecare o sumă în luna când le venea rândul.

Trag așadar linie pentru anul ce se încheie și îmi spun că a fost totuși un an în care am bifat câteva lucruri bune:

• am ieșit din rutina zilnică prin participarea la o conferință a bloggerilor
• am participat la un curs de comunicare cu corpul,(dupa ce am avut si o saptămână de fructe și legume), ocazie de a ieși singură din casă, de a călători singură, de a mă plimba pe străzi de capul meu, de a lua micul dejun într-o locație super
• am fost împreună în câteva locuri frumoase, am călătorit (Buzău, București, Lepșa)
• am citit chiar și câteva cărți
• am reușit să meșteresc pe final de an câteva obiecte handmade
• m-am organizat mai bine în ceea ce privește casa și familia
• am acceptat mai bine și momentele mai puțin plăcute, chiar și eșecurile, învâțând din asta că e bine să nu încarc căruța cu mai mult decât poate duce, adică să nu îmi pun mai multe sarcini în cârcă decât știu că pot îndeplini.

Pentru că mi se pare un exercițiu util să așterni câteva gânduri pentru noul an, am să răspund la întrebările pe care ni le indică Cristina în articolul ei ”17 întrebări despre tine la final de an”:

• Îmi doresc să citesc mai mult, să văd mai multe filme, să scriu de mână în jurnal și în agende toate ideile care îmi trec prin cap, fără să le cern pe multe dintre ele, putând fi valoroase amintiri și bune subiecte de blog
• Plănuiesc să aloc mai mult timp pentru mine, să mă organizez în așa fel încât cel puțin patru ore pe zi să fie muncă de birou și nu de gospodărie, asta însemnând mergerea lui Horia la grădiniță
• Vreau neapărat să renunț la căscatul gurii pe FB, să îmi fac o listă cu bloguri pe care să le citesc periodic, cu pagini pe care să le urmăresc și cam atât.  Pe final de an m-am simțit copleșită de multele informații care îmi vin în feed. Deși nu petrec mult timp pe FB sau pe internet în general, deși nu stau pe telefon decât rar, tot simt că nu o fac cu folos de la o vreme și că sunt prea multe chestii inutile sau în cantitate prea mare care îmi ocupă mintea. Nepărat la acest capitol intră și ieșirea din grupurile despre diversificare, alăptare, bebelușeală și altele, în care nici eu nu știu de ce mai stau. A, și mă voi concentra mai mult pe promovarea paginii blogului decât pe profilul meu personal. Așa că stați pe aproape!
• Mă voi concentra pe învățare, pe studiere, pe îmbrățișarea unei oportunități ce mi s-a ivit pe final de an de a urma un curs de Photoshop si Grafic Design în cadrul Link Academy. Sunt de părere că orice lucru nou învățat îți poate deschide ușa unor noi oportunități, așa că abia aștept să mă apuc de studiu.
• În jurnalul început pe 25 decembrie mi-am scris așa: să vorbesc mai puțin (asta însemnând și comentarii pe FB) și să fac mai mult. Cam asta vreau să fiu în 2018 :).

Faptul că anul trecut nu mi-a ieșit planul cu desenul și nici cel cu economisirea nu înseamnă că mă descurajez și că nu le mai dau o șansă.

Pentru desen am încă carnețelele, am și unelte noi de desenat, mi-am găsit și o sursă constrantă de inspirație într-o carte cu activități pentru copii, 365 de activități creative.

Pentru economisire am primit de la autoarea provocării de 52 de săptămâni, Iulia, un întreg kit de aplicare a planului: o carte, un pix, o agendă și, cel mai important, o pușculiță care nu se deschide. Vom merge pe varianta economisirii unei sume constante în fiecare săptămână și vom vedea ce va ieși.

Desigur, voi avea grijă și de ceea ce mi-am propus de curând, să zâmbesc mai mult, să mă joc mai mult.

Acestea fiind scrise, vă doresc un an nou cu schimbare, cu acceptare și cu îmbrățișarea tuturor momentelor frumoase care vor veni!

La mulți ani, oameni buni!