Bucurii simple de 1 iunie
Ieri a fost 1 iunie. O zi în care agenda oricărei mame devine încărcată de evenimente de bifat, de locuri de mers cu copiii, de bucurii pe care să le facă copiilor și, dacă se poate, să mai lase loc și pentru câteva momente pentru ea.
Mi-a plăcut mult lista asta și m-am regăsit în ea pentru că am conștientizat în ultima vreme că a fi mamă nu înseamnă să fac bucurii doar copiilor ci să am grijă să nu uit și de mine. Dar cum să combini toate astea într-o zi de 1 iunie?
Copii fericiti si mame fericite de 1 iunie
Încă de la începutul săptămânii am simțit că anul acesta vreau o zi în natură, fără aglomerație, fără activități specifice și fără agendă încărcată.
Am ales una din puținele terase din oraș care oferă spațiu de joacă generos pentru copii, mi-am luat prietena cu cei doi copii ai ei și … cam asta fost.
Dimineață i-am întâmpinat cu un mănunchi de baloane și două acadele, o surpiză total pe placul lor.
Am petrecut apoi o zi în natură, ne-am bucurat și de confortul terasei. Noi, mamele, ne-am bucurat una de compania celeilalte, ne-am auzit una pe alta, ne-am bucurat de copii și de zâmbetele lor. Copiii la rândul lor s-au jucat, și-au făcut prieteni noi, s-au simțit liberi să facă ce simt și au stat și în compania noastră fără ca noi să le impunem acest lucru.
Sigur că sunt frumoase si activitățile organizate, sunt frumoase și evenimentele ce au loc cu ocazia acestei zile. Dar am învățat să îmi cunosc limitele, să cunosc preferințele copiilor și cred că e mai important să țin cont de faptul că au vârste și preferințe diferite care nu se mai potrivesc cu ce făceam acum câțiva ani când aveam doar un copil.
Pentru noi a fost o zi perfectă. Ne-am făcut poze cât pentru un album întreg, am mirosit superbi trandafiri, am râs și am citit, am tăcut și am privit, am ascultat și ne-am jucat.
Bucuriile astea mici, simple, sunt la îndemâna noastră și chiar ne fac viața mai frumoasă. De fapt, corect spus e că noi ne facem viața frumoasă bucurându-ne de lucrurile mici.
Copiii nu au întrebat ce e prin oraș, nu au simțit lipsa mulțimii, nu și-au dorit să meargă nicăieri în altă parte. Ei au fost fericiți că au fost împreună, au fost bucuroși că au ieșit din casă și s-au bucurat de o zi alături de noi.
Iar noi i-am privit pe cei mari cât de frumos au crescut, ne-am uitat cu drag la cei mici și ne-am felicitat reciproc pentru că am făcut acest pas de a mai avea și al doilea copil la 40 de ani.
O prietenie de peste zece ani ce a crescut frumos, odată cu băieții noștri ne-a adus aici, într-o zi pe care am simțit-o din plin.
Copiii au nevoie de atât de puțin pentru a se simți bine! E unul din lucrurile pe care eu l-am învățat de la ei și tare bine îmi prinde.
