Haosul unei zile cu scolar si bebelus
O dupa amiaza linistita de septembrie. O zi ca oricare alta, cu haosul aferent vietii cu doi copii in casa. Dimineata linistita, cu bebelus adormit in brate de mama. Cu mama cautandu-si preocupari placute, dar statice. Telefonul nu dezvaluie mare lucru pe FB. Mare inventie si telefonul asta smart, ce ne ofera lumea la varful degetelor.
Telecomanda ajuta si ea la alegeri placute. Pe Diva unul din serialele mele preferate: Fetele Gilmore. Vechi dar bun.
Bratele imi amortesc. Foamea imi da ghes. Pofta de cafea devine stringenta. Fac riscantul gest de a-l aseza pe Horia pe pat. Ufff, succes total. Se intinde fericit si doarme in continuare.
Fug la bucatarie, incropesc un mic dejun satios: oua ochiuri, paine cu unt, gogosari, branza. Trebuie sa imi tina de foame cateva ore. In sfarsit cafea si pandispan.
Intru in priza. Carne, legume, zarzavat, ciorba, felul doi. S-a trezit bebe. A venit bunica. Gatim care cum apucam. Hranesc bebe. E fericit. O vreme.
Scot rufe, intind rufe, strang rufe. Bebe nervos, obosit. Nu vrea sa adoarma dar devine vehement.
Vine scolarul cu chef de vorba, cu foame de lup, cu chef de joaca.
La masa copii! Ne asezam cu totii la masa. Fiecare cu meniul si locul lui. Un pic de ragaz sa imi trag sufletul.
Bebe din nou vehement. Scolarul are teme. Hai sa vedem. Una doua trei. Gata, la romana a fost usor, le-a dovedit. Bebe aproape adormit dar inca nu se lasa.
Matematica la rand. Nu-i greu dar ritmul e incetinit. Mai fac una alta, mai arunc un ochi printre cifre. A venit tati.
Ura, a adormit bebe. Uf, iar s-a trezit. Ma asez langa el pret de un atipit. Merit si eu.
Ne trezim odihniti. Eu si bebe. Unde-i scolarul? A terminat tema? Nu inca, mai avea putin dar l-a doborat. Doarme imbratisand pisica. Pe canapea in sufragerie. Nici o grija nu are. E atata liniste si tandrete si copilarie in somnul lui… Scoala poate sa mai astepte.
Haosul unei zile parca e mai ordonat cand e si putina odihna. Horia misuna prin toata casa, ajungand in cele mai inaccesibile locuri. Se descurca el. Curand il vad si pe el doborat de cifre si litere pe canapea in sufragerie.
Momente unice, momente frumoase ale unei zile.
Din tot ce scriu eu, bălării, lucruri de-a valma, articolele in care povestesc de momentele casei și vieții simple imi sunt cele mai dragi. E atata frumusete in cuvintele tale, iar fotografiile cu Dante …un spectacol. Zile calde! Eu sunt racita de o saptamana, sâcâită și cu treburi prea multe, responsabilitati care cer atentie. Imi imaginez greu, cu pui tu, in plus, cei doi copii cu nevoi diferite. Tot respectul meu!
La fel si la mine Adriana/ cand revad articole cu si despre noi imi dau seama ca e mare lucru sa ai un blog si sa le poti consemna. ma doar faptul ca am pierdut comentariile la articolele vechi, ele completau articolele, dar pentru mine sunt minunate si asa.