Importanta comunitatii, pentru femei si societate

Proaspata mama – nu sta singura!

Una din cele mai mari frustrări ale unei proaspete mame este aceea că se simte tot mai singură. Prietenele au viața lor, cu sau fără copii, rudele parcă nu prea mai îndrăznesc să dea buzna, soțul pleacă la muncă.

Zilele trec iar ea începe să se obișnuiască cu izolarea, cu petrecutul zilelor în pijamale. Mai îndrăznește să mai invite câte o prietenă ”la cafea” dar de multe ori primește replici de genul: ”nu vreau să deranjez”, ”lasă să mai crească ăla micul” și tot așa. Mai vede câte un eveniment pe FB dar numai gândul la faptul că trebuie să caute o rochie și să și pună un ruj o obosește. Sau dacă totuși ajunge parcă nu se mai regăsește în discuțiile de ”oameni mari” când ea tot ce ar vrea e să discute despre bebeluși, deși raționalul îi spune că e momentul să mai schimbe registrul.

Țin minte perfect când am născut al doilea copil: aveam 40 de ani și mă simțeam deja în afara branșei mămicilor. Mă simțeam ca un adult care se întoarce pe băncile școlii între puști sub 18 ani. Numai gândul că voi ieși cu căruciorul pe străzi mă făcea să mă simt ciudat.

La primul copil am stat în casă aproape trei luni fără să știu altceva decât bebeluș. Când prietena mea mi-a zis să mă îmbrac frumos, să îmi pun mărgele și să ies cu ea la un suc într-o seară, mă simțeam de parcă mă duceam la întâlnire: aveam emoții, vroiam să renunț, nu îmi găseam locul.

Dar a doua oară nu a mai fost la fel. Simțeam că eu nu sunt făcută să stau izolată de oameni. Se inventase și FB ul intre timp și cercul meu de cunoștințe din oraș se mărise.

Comunitatea mamelor și femeilor – ancora de care avem nevoie

Așa se face că anxietatea mea de a fi mamă la 40 de ani a zburat de nu s-a văzut. Am avut parte de o comunitate de mămici extraordinare și împreună am făcut acțiuni de care îmi amintesc cu mare drag. Nici nu am simțit când au trecut prima iarnă, a doua iarnă, bebelușia.

Ne întâlneam frecvent fie acasă la câte una din noi fie la un loc de joacă unde nu doar noi, mamele, interacționam, ci și copilașii se bucurau de companie. Grupul Babywearing Braila a fost pentru mine gura motorul care mi-a dat avânt în acea perioadă.

Copiii au crescut dar relația dintre noi nu s-a stins odată cu asta. Preocupările noastre s-au schimbat, alt timp de evenimente ne-a adus împreună.

Faptul că am avut o comunitate în  care să mă simt integrată, pe care să simt că mă pot sprijini, a contat extrem de mult pentru mine.

O altă comunitate din care m-am bucurat să fac parte este Poveștile iei. A crescut frumos și această comunitate din orașul meu.

Mamprenoare este o comunitate cu ambiții mari, care în unele orașe din țară are un nucleu bine închegat și adună la un loc femei absolut minunate.

Comunitatea în America

Acum mă aflu în țara în care ideea de comunitate este dusă la un alt nivel. Aici se simte preocuparea ca oamenii să fie integrați într-o comunitate, într-un grup. Cred că vedeți cu toții în filme tot felul de asociații, tot felul de petreceri date în cinstea vreunui vecin sau mai știu eu ce. Eu cred că nu sunt deloc povești.

Mă uit la oamenii în vârstă, cât de multă preocupare există pentru ca ei să nu se simtă dați la o parte. Îi văd peste tot în grupuri, beneficiază de reduceri, sunt numiți ”seniori” și sunt tratați cu respect. Se întâlnesc cu tot felul de prilejuri, sunt invitați la diverse evenimente ce țin de ramura de activitate în care au activat, au viață socială mergând la săli de gimnastică sau la alte activități.

Sentimentul de apartenență la un grup este foarte important.

Povestea o doamnă dintr-o țară asiatică despre faptul că soțiile militarilor se întâlnesc săptămânal și fac tot felul de jocuri, de la board game la ping-pong, că împărtășesc împreună din greutățile vieții de soție cu bărbat plecat, cu copii, etc. Doar faptul că fac acest lucru și le dă parcă altă motivație.

Nici nu am ajuns bine în America și deja era format grupul pentru soțiile celor ce aveau să petreacă un an aici. Se organizeaza tot felul de activități, se sărbătoresc tot felul de zile, ne întâlnim des doar pentru a fi împreună și a ne adapta mai ușor.

Dacă e ceva ce simt că are cu adevărat putere într-o societatea atunci asta cred că este: comunitatea, spiritul civic. Dacă omul e bine din punctul ăsta de vedere, dacă se simte susținut, apreciat, înțeles, atunci altă dorință are de a actiona în folosul semenilor lui. În plus este vorba și de adaptare, de a face ceva și a nu aștepta tot timpul ca guvernul sau guvernanții să facă. Oamenii aici în America au înțeles că puterea e în mâinile lor și o pot folosi doar acționând.

Mă bucur să fac parte din grupuri cu oameni cu care rezonez, sunt mândră de evenimentele la care am participat și care, deși par o picătură într-un ocean, eu cred că contează.

Nu ezitați să vă integrați în comunități! Nu stați izolate chiar dacă sunteți proaspete mame! Nu vă gândiți că viața voastră s-a terminat doar pentru că aveți o anumită vârstă în buletin! Avem atâtea de oferit unii  altora și e păcat să nu punem toate darurile astea la un loc.